De Paste in Maramures

Sa te trezesti la 5 dimineata dupa doar doua ore de somn nu e lucru usor. Sa mai trebuiasca sa si conduci vreo suta si ceva de kilometri pe niste drumuri aproape forestiere, e si mai greu. Insa daca faci toate astea alaturi de 23 de oameni care, in doar cateva zile, au ajuns sa formeze o familie, totul devine mult mai simplu si mai usor de facut.

Dimineata de Paste a fost una grea de tot, abia m-am putut da jos din pat, nu-mi doream decat sa dorm, mult, sa recuperez din somnul cu care sunt in urma atat de tare. Doua cafele baute in 10 minute si un cadou surpriza venit tocmai de la Timisoara m-au trezit, insa, si am purces cu mic, cu mare, spre mocanita din Viseul de Sus. Incepand din momentul in care am urca in mocanita, nimic nu a mai fost la fel. Grupl nostru, care pana atunci nu a avut ocazia sa stea la un loc, s-a legat, in sfarsit, asa cum trebuia sa se intample la un moment dat.

Aproape 5 ore de stat intr-un tren care merge cu 17 km/ora si alte 2 ore in creierii muntilor, toate fara semnal la telefon, au facut din ziua de Paste de anul asta una cu totul speciala. Fara ghiftuieli specifice sarbatorilor romanesti, m-am bucurat de o liniste ireala, de oamenii dinjur si de plimbari pe carari ascunse de munte, cu padurea in stanga si raul in dreapta. Si, ca joaca sa fie completa, plecarea din Viseu a fost spre Cascada Cailor, la care n-am mai ajuns. In schimb, ne-am luat de mana si doi cate doi ne-am incolonat frumos in telescaunul care ar fi trebuit sa ne duca aproape de cascada. Elementul surpriza a fost ploaia care a inceput cam pe la jumatatea drumului, care, combinata cu vantul puternic, n-a fost foarte placuta, pe moment. Savoarea plimbarii a fost data Augustin si George, care au inceput sa cante din toti plamanii, pentru a-si pastra caldura corpului. Am avut cantece de petrecere si imnul Romaniei, ca tot eram la o excursie care redescoperea tara ­čśÇ

In urmatoarea zi, am plecat spre satul Surdesti, unde se tine obiceiul Udatoriului, in care se premiaza cel mai harnic om din sat. E impresionant sa vezi cat de mult se bucura oamenii de acolo de sarbatoarea lor, care a fost interzisa de regimul comunist. E si mai impresionant cand afli ca toata comunitatea sustine si dezvolta obiceiul de la an la an, transformand sarbatoarea intr-un adevarat festival, pentru ca anul acesta au avut ca invitati niste francezi care canta muzica celtica. Nu mai vorbim de femeile din satul acela, care sunt desprinse parca din alta lme, un a zanelor, atat sunt de frumoase.

Ultima zi a fost o multitudine de zenatii si redescoperiri: Sighisoara si cetatea Saschiz, o minune aflata la inaltime, in care, atunci cand pasesti, intri intr-o alta dimensiune. Am facut poze, multe, pe care le gasiti pe Facebook (ziua 5, ziua 6, ziua 7) si Picasa.

In urmatoarele zile o sa scriu despre ce inseamna sa fii sofer intr-o expedite ca asta, sau, mai bine zis, ce inseamna sa fii sofer cu o oarecare experienta, alaturi de ceilalti soferi cu o groaza de experienta.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR,Dacia, Romtelecom, Paralela 45si Muzeul National al Taranului Roman.


One Comment

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *