Deschide ochii bine

Mai degraba “deschide ochii mintii”, mai ales atunci cand e vorba de oamenii pe care ii intalnesti. Asculta-ti intuitia, crede in primul sentiment. De regula, nu te insala.

Nu da credit oamenilor care iti cauta compasiunea. Cei care se plang in continuu, pentru care viata e o imensa provocare de la inceputul fiecarei zile, pana la sfarsit. Sunt oamenii care se plang de bani, de job, de altii din jurul lor, de piedicile mai mult sau mai putin inchipuite pe care simt nevoia sa le impartaseasca oricui are mai mult de trei minute pentru a asculta. Nu pot sa am incredere in cei ce se plang tot timpul, asa cum nu pot sa am incredere in cei ce au, in fiecare moment, un motiv sa-si blameze actiunile. Ai un business care merge mai schiopatat? E ok, toti trecem prin asta; nu te pune nimeni sa ai un business daca nu esti in stare sa-l conduci. Ai momente in care portofelul ti-e gol si nu stii cand vei reusi sa il umpli in asa fel incat sa-ti fie cat de cat confortabil? Munceste, strange din dinti, fa ceva sa schimbi asta.

Nu te increde in cei care jura ca ei sunt oameni cinstiti, dar judecati gresit. Sau in cei care se simt persecutati de parerea celor din jur. Daca iti merge bine, nu trebuie sa te chinui sa arati ca iti merge rau; nu o sa te creada nimeni. Ba mai mult, o sa atragi soapte pe la colturi si, in mintea ta umpluta de mania persecutiei, o sa ajungi sa crezi ca toata lumea te uraste; tu, desigur, fiind cinstit si judecat gresit.

Nu-i tine langa tine pe cei care nu stiu sa spuna “imi pare rau”. Cei care niciodata nu gresesc nu sunt oameni. Sa gresesti e firesc, poate la fel de firesc ca a bea apa. Sa fii intotdeauna judecator e la fel de inuman. A trai printre oameni inseamna a accepta greselile tale si pe ale altora, a stii sa spui “imi pare rau” si a accepta sa-ti fie spus “imi pare rau”.

Nu te lega prea tare de oamenii care iti cer sa fii dusmanul dusmanului lor. Razboaiele tale nu sunt ale mele si e fundamental gresit sa imi ceri sa ti le port ca si cum mi-ar apartine. Daca eu nu iti cer asta, nu-mi cere nici tu. Uneori, descopar singura ca nu-mi fac bine anumite prietenii, alteori descopar ca ma simt confortabil cu cei ce tie iti fac rau prin simpla lor existenta. Accepta-ma pe mine, asa cum sunt, ignora-ma sau imbratiseaza-ma in functie de ceea ce fac eu in raport cu tine, nu cu altii.

Fereste-te de cei care au standarde duble. Principiile sunt principii si ele trebuie sa ramana nealterate. Indiferent de circumstantele atenuante. Daca infierezi un om pentru ca a trecut strada prin loc nepermis, faci la fel si cu ala care a trecut pe rosu la semafor. Asta daca esti drept. Daca dreptatea e in tine, o simti si crezi in ea si nu e doar o declaratie.

Si, in fine, nu te insoti cu oamenii care nu stiu ce inseamna rusinea. Cand zic “rusine”, ma refer la modestie si decenta. La acei oameni care nu stiu ca nu e bine sa te mangai singur pe cap spunandu-ti “doamne, ce bun sunt!”. Cei pentru care smerenia e, in cel mai bun caz, un cuvant din dictionar.

Uneori, ii lasam pe oamenii astia langa noi. Ii lasam sa ne modeleze, sa ne supere, sa ne intre in suflet, sa ne ia bucati din inima. Apoi ramanem, de fiecare data, cu o bucata de inima mai putin. Deschide ochii si nu-i mai lasa.

Foto: Just Say No by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet