Zece necunoscuți te întreabă detalii din viața ta privată

De mulți ani spun: expunerea detaliilor vieții personale în Social Media e periculoasă. Și nu mă gândesc doar la colectarea datelor personale, ci și la accentuarea nevoii de aprobare a societății. Pe de altă parte, probabil că mulți dintre cei ce se expun atât de mult ar fi complet oripilați dacă ar veni zece necunoscuți la ei și i-ar întreba ce le mai face soțul/soția, dacă copilul mai are probleme cu stomacul sau dacă s-a rezolvat cu cazarea în Grecia.

Nu sunt absurdă, nu cred că un cont Facebook sau Instagram n-are nevoie de detalii personale, că doar nu suntem nici roboți, nici companii. Însă nevoia de selfie-uri, nevoia de tag a iubitei/iubitului, nevoia de a arăta zeci de poze din concedii sau aceea de a arăta copilul la fiecare pas în viață pe care îl face e o realitate virtuală pe care ne-o construim pentru a mima senzația de fericire.

Cred că am uitat să ne trăim fericirile departe de internet. Așa de multă nevoie avem de aprobarea celor din jurul nostru încât pașii noștri nu mai există dacă nu-i documentăm online. Și, în general, cred că facem asta pentru a le arăta celorlalți că suntem bine. Avem vacanțe. Ne distrăm la muncă. Avem cei mai cei colegi. Suntem într-o relație. Suntem o familie fericită. Tot scriu despre asta pentru că, odată cu depresia, asta mi se pare boala secolului în care ne aflăm.

Puțin mister nu strică. Puțină intimitate trăită în intimitate poate chiar să ne bucure mai tare decât like-urile la selfie-uri. E adevărat, e posibil ca atitudinea mea să fie influențată și de vârstă/experiențele trăite până acum. Pentru că simt că nu mai am nimic de demonstrat nimănui, pot să-mi țin momentele bune sau rele departe de ochiul vigilent al internetului. Sau, dacă tot mă arde să zic ceva, o zic „only for friends” pe Facebook (nu accept fiecare cerere de prietenie, încerc să am un control asupra grupului cu care mai împart vorbe online). Slavă Domnului, încă am prieteni pe care pot să-i sun și să mă plâng/bucur de cele ce mi se întâmplă sau de cele ce li se întâmplă.

Apropo de necunoscuții care v-ar putea întreba lucruri, uitați mai jos un clip făcut de UNICEF care explică cel mai bine cum e cu împărtășitul vieții online:

Photo credit: g4ll4is on VisualHunt / CC BY

Tweet