Dragoste adevarata
10 Feb 2009 | Postat in : Calea (mea) Lactee
N-o sa vorbesc acum despre cat de frumos este sa iubesti, ce sentimente inaltatoare te incearca atunci cand simti cum s-au terminat cautarile tale. O sa vorbesc despre momentul in care, din varii motive, relatia se termina si visele dispar in neant, exact asa cum au venit.
Iubirea e minunata. Nu pot si nu vreau sa-i dau o definitie, mie mi se pare ca felul in care Noica a descris dorul este cel mai potrivit pentru a o defini: “cautare de negasire si placere de durere”. Si momentul in care ea se termina naste in noi simtiri contradictorii, total opuse fata de ceea ce experimentam cand inca traia in noi.
In primul rand, noi, oamenii, ne-am obisnuit sa aruncam cu noroi in ceea ce am trait. Daca ne-a fost dat sa traim o dezamagire in dragoste, automat acea persoana care (pana nu demult) facea obiectul adoratiei noastre se transforma in ala rau, “nesimtit, magar/tampita, curva” etc. Este printre singurele momente comune, ca si trairi, la majoritatea locuitorilor planetei, cand orgoliile se ridica si taie in carne vie. Nu mai conteaza ce a fost frumos, nu mai conteaza ca ai spus “te iubesc”, uitam senzatia de bine pe care o aveam cand ne strangeam, complice, de mana sau cand surprindeai o privire care iti intra pana in suflet.
In schimb, nu putem sa nu penalizam lacrimile care ne-au cazut pe obraji atunci cand am realizat ca totul e gata sau ca “jumatatea” noastra nu impartaseste aceleasi sentimente. In egoismul nostru nu realizam cat de penibili suntem sa aducem mocirla acolo unde, altadata, era iarba si soare. Ne sufocam prietenii cu povesti despre cat de rau ne simtim si ii punem sa aleaga intre noi (astia buni) si ei (aia care parasesc). Judecam si spintecam toate actiunile ulterioare ale “proscrisilor”, fara teama ca suntem foarte aproape de a cadea in ridicol. Nemultumirile noastre devin chintesenta lumii intregi si ne afundam in mocirla pe care o aducem singuri in viata noastra.
Toti cautam androginul. Toti vrem sa devenim, impreuna cu celalalt, omul perfect. Cateodata spunem “te iubesc” din toata inima, alteori spunem doar pentru ca avem impresia ca asta se doreste de la noi. Oricum ar fi, in momentul in care spui cuvintele astea, trebuie sa ti le asumi, cu tot cu consecinte. Sa pastrezi in minte ca tot ce traiesti acum poate sa fie fum peste doua zile, sau o luna sau cinci.
Eu am iubit, foarte mult. Si am spus “te iubesc” in mii de feluri. Si cand mi-am daruit dragostea, a fost pentru totdeauna, chiar daca, intre timp, relatia nu mai exista. Chiar daca vorbesc despre iubirea mea la trecut, dragostea adevarata pe care i-am purtat-o ma face sa zambesc de fiecare data cand imi aduc aminte de ceea ce am trait si ma face sa ii doresc lui o viata cat mai linistita si mai frumoasa. Pentru ca el inca imi e cel mai bun prieten, chiar daca au fost momente in care nu credeam ca o sa ma opresc din plans. Pentru ca dragostea adevarata trece peste tot ce e urat si-ti lasa in suflet parfumul ierbii proaspete si mangaierea soarelui de primavara din ziua primului sarut…
Pentru Hotcity, cu drag.
Tweet
21 Comments
Absolut de acord. Un om deosebit isi traieste iubirea si durerea cu demnitate. Este normal sa simti ca se “rupe” ceva in tine, dar sa improsti cu noroi inseamna doar ca nu ai calitatea necesara pentru a vedea ce este mai sus de asta. Nu am decat cuvinte frumoase pentru fostele iubiri. E mereu loc de buna ziua si ce mai faci.
mi-am daruit dragostea pentru totdeauna…de multe ori…mi-e dor,dor,dor,si de ,si de si de,delirez?
Parerea mea de om nebun e ca prefer sa sufar ca un caine o perioada, mai lunga mai scurta cat o fi ea, dar sa fi trait la maxim relatia macar o zi. Consider ca e “ceva” destul de rar intalnit si se merita “trade”-ul.
mdap…unele parti triste, dar adevarate, in timp ce altele adevarate dar , din pacate, triste.
) )
Eu personal sunt de parere ca noroiul e pentru ulite neasfaltate, pentru curtea de la tara, nu pentru a fi improscat in cel/cea cu care, “vorba articolului” ti-a fost alaturi, indiferent cat timp.
@dojo: perfect de acord. Oricum, in momentul in care accepti sa rostesti acel “te iubesc” , mult sau putin timp, cat o fi durand, nu poate fi decat frumos (acuma deh, exceptand racaielile de rutina
Si , da, tot timpul e loc de “ziua buna”
Numai bine
nu mai bine deloc? …. opinia mea…
Inseamna ca eu sunt mai ciudat. Eu tin la toate fostele mele. Nu le iubesc, nu le urasc, dar am ceva sentimente pentru ele. Ce sentimente? Nici eu nu stiu…
@Dojo, mai mult decat loc de buna ziua; totusi, e un om cu care ai impartit bune si rele
)
@Sadd, n-as zice ca delirezi
@khe0ps, daca am sti sa le luam pe toate asa cum vin, n-am mai suferi atat
@camytzi, bine ai venit; imi pare rau daca am dat senzatia de tristete in cele scrise de mine, eu nu sunt trista, dimpotriva, ma simt norocoasa ca am trait ceva atat de frumos
@Andrei, nu; pentru ca nu stii ce inseamna sa traiesti decat atunci cand iubesti; call me nuts
@cineva necelebru, nu esti ciudat, poate ca inca n-ai trait acel ceva absolut despre care vorbim aici
Vi nebu dar tot mai poetica/mirifica esti. Bravo
Coool
Ca sa citez una din dedicatiile ptr ex nevastamea: SI CE DACA, CU CE MA INCALZESTE FAPTUL CA INCA MA IUBESTI IN MII DE FELURI? Nu esti linga mine!!!!
Stiu, sunt naspa…si ea stie!
RIM
@Dani, Hotcity mi-a dat motiv de reflectie, eu nu-s de vina cu nimic
@Raoul, voi o sa fiti fericiti, la un momet dat; asta numai daca incetati sa va jucati de-a “care pe care”; asa se intampla cand se intalnesc doua caractere puternice
…nici pe departe.
Iar nu esti documentata…:))
RIM
@Raoul, nici nu cred ca vreau sa ma documentez; insa nu vreau sa-mi exprim parerea intr-un loc atat de public
………
RIM
aaa nuu
) dar citind eu acolo, m-a pleznit pe mine asa o melancolieeee …. si n-am mai scapat de ea pana n-am si “pictat” un comment 
) (oricum…asa-i ca-i fain? ma refer la partea cu norocul de a trai ceva atat de frumos, stii tu 
) )
O seara buna
@Raoul, pisicule, s-a dus cu comentariile serioase la postul meu serios
)
@camytzi, daca ti-am trezit sentimente frumoase, atunci e bine; asta urmaream
Hmmmm, sau poate astepti prea multe de la mine….
In plus STIU CE SIMTI, am inteles ce spui…
Nu mai e cazul sa comentez si eu.
Ai comentat tu indeajuns ptr noi toti…
RIM
@Raoul, e o dezbatere libera… Toti avem ceva de spus, intr-un moment sau altul
.
RIM
nebu cam ceea ce ai zis tu mai zis incerc eu sa o aplic de fiecare data cand ma cauta “piticii” : sa nu imi para rau pentru nimic din ceea ce am facut pentru ca toate cele le-am simtit in acel moment!!!
totusi trecutul trebuie sa ramana in trecut si noi sa ne bucuram de prezent
Cred ca oamenii improasca cu venin atunci cand se simt atat de loviti si cand durerea e atat de mare ca numai vorbele urate ii fac sa mearga mai departe. Nu mi s-a intamplat si chiar sunt impotriva acestor “iesiri” comportamentale in urma unei relatii. Insa, sa nu uitam ca sunt relatii care se termina atat de urat si ele nu tin seama nici de iarba verde, nici de soarele care i-a incalzit cand totul era bine.
Am o prietena care si-a lasat familia, prietenii, jobul, faculta, pentru a-si urma sotul in alta tara. S-au casatorit si dupa un an s-a intors inapoi pentru ca nu a mers si s-a asjuns la niste discutii de mi se facea mie rau cand imi povestea. E trist, da’ nu toti oamenii gandesc la fel cand punctul se instaleaza confortabil.