După 6 săptămâni cu IQOS

47451058_303244530295554_5406218167281733023_n Sunt cel mai aprig fumător pe care îl cunosc. Ador țigara, ador gestul, îmi plac țigările lungi în mâini îngrijite. Cafeaua fără țigară mi se pare un compromis pe care nu vreau să-l fac, iar serile lungi de vară sunt fără sens dacă n-am pachetul de țigări lângă mine, poate și un gin tonic cu multă gheață.

Ultimii ani, însă, au fost destul de haotici: multă muncă, puțină mâncare, tras de mine și fumat aproape încontinuu. Anul trecut ajunsesem la două pachete de Kent lung pe zi, mai aveam un pic și fumam și în somn. Mi-era greu să fac sport, gâfâiam ca un marfar de câte ori urcam un etaj de bloc, dormeam destul de prost, iar inima începuse să bată alandala și, pentru prima oară de când m-am apucat de fumat, mă gândeam că aș vrea să mă las.

Sigur că după 25 de ani de fumat perspectiva asta e destul de înficoșătoare. Dependența e dependență și nu mă știu atât de ambițioasă, așa că am tot cochetat cu gândul lăsatului de fumat (deși știam că n-o să se întâmple chiar simplu) până când am vorbit cu Ruxandra, care se lăsase de țigări și se apucase de IQOS. Mi-a spus multe chestii, dar aia pe care am ținut-o minte a fost „nu mai gâfâi ca naiba când mă pun pe eliptică”.

Așa că în noiembrie, odată cu lansarea IQOS 3 (pe care îl și dețin acum), am fumat ultima țigară arsă și prima țigară încălzită. Mai jos, câteva chestii pe care le-am observat la mine (și pe care le las aici, cu promisiunea să fac update dacă mă ia ambiția prin învăluire și mă las de tot de pufăit).

Aspect fizic.

Că sunt femeie, mă apropii de 40 de ani și pielea nu mai e ce-a fost, mai ales aia de pe față. De vreo doi ani aveam niște pungi la ochi de care nu puteam scăpa nicicum și arătam tot timpul (mai ales toamna și iarna) de parcă mă trezisem în urmă cu câteva minute. După 4 zile cu IQOS, mi s-au estompat cearcănele de parcă dădusem cu bisturiul chirurgului; n-au dispărut de tot, nici nu cred că e posibil, dar nu mai sunt așa de proeminente. Habar n-am avut că acei puffy eyes ai mei erau de la țigări.

Am avut ceva probleme la ten, semn că amestecul de tunun cu alte cele din țigări îmi produsese un balans al pielii pe care l-am dereglat odată cu trecerea la țigările încălzite. Cred că pielea și-a făcut un soi de detox care a rezultat într-o miniacnee cu care m-am luptat aproape o lună. Partea bună e că la 40 de ani nu-ți mai pasă atât de tare de asta și n-am suferit atât de tare.

Tot la capitolul aspect fizic întră și unghiile de la mâna cu care fumez. Am grijă foarte mare de mâinile mele (prietenii mei zic că sunt obsedată de asta), iar două unghii galbene în permanență erau urâte foc, chiar dacă o dată la două zile le „îmbăiam” în zeamă de lămâie. Am scăpat acum de unghiile galbene, pot să port unghii scurte, curățate și lăcuite cu ojă transparentă, nu mai arată ca naiba.

Pe la începutul lui noiembrie făcusem un detartraj și stomatoloaga îmi spusese că poate vreau s-o las mai moale cu țigările. Evident, am dat din mână a lehamite, dar acum, cu IQOS, nu numai că nu mai am gustul ăla ciudat de țigară, dar și periajul pare că duce efectul detartrajului spre noi culmi. Dinții se curăță mult mai ușor (sau așa mi se pare mie) și parcă se și albesc puțin.

Financiar.

Dispozitivul IQOS costă destul de mult, dar banii câștigați cu el fac să merite investiția. În primul rând, pachetele de țigări sunt mai ieftine cumpărate direct de pe site-ul lor, că au tot timpul promoții. Apoi, fumez mai puțin pentru că fumez doar atunci când am nevoie de nicotină. Nu mai există gestul de care sunt îndrăgostită.

Apoi, faptul că ferestrele casei mele sunt în permanență închise (și deschise doar când aerisesc, de două ori pe zi), face centrala să pornească mai rar și casa să rămână încălzită mai mult timp. Habar n-aveam că din cauza bucătăriei reci în care geamul era rabatat în permanență centrala mea trebuia să bage gaz ca la nebuni, să mențină temperatura pe care o voiam în casă. Ok, era logic, doar că nu mă gândisem la asta. Factura la gaz pe o lună e la jumătate față de aceeași perioadă a anului trecut, chiar dacă anul ăsta e mai frig.

Altă economie e la detergentul de haine (care oricum s-a redus de când nu se mai fumează în spațiile publice) și, implicit, la apa consumată. Or fi detalii astea, dar le-am observat și le dau mai departe. Nu mai spăl haine atât de des pentru că nu mai stau în fum de țigară. Asta se transmite și la păr, că nu mai stă îmbâcsit în fum și am reușit să prelungesc timpul între spălări, așa cum recomandă foarte mulți specialiști pentru un echilibru la nivelul scalpului.

Gust, miros, rezistență fizică.

Asta e, probabil, cea mai mare surpriză. Gustul mâncării e altul, mult mai intens. La fel și cu mirosul, s-a ascuțit ceva de speriat. La o săptămână după ce mă apucasem de IQOS a trebuit să întorc pe dos toată bucătăria și să spăl tot ce se putea spăla, mă apăsa mirosul de țigară. Dulapuri, faianță, centrală, mașină de spălat, uși, interioare de dulapuri, veselă, tot, absolut tot am spălat.

Cât despre rezistența fizică, abia la începutul anului mi-am dat seama cât de mult în bine s-a schimbat. Am reînceput antrenamentele (după o vacanță cu multă mâncare de Crăciun și o excursie de 6 zile în Serbia unde am mâncat toate nebuniile bucătăriei lor tradiționale și deloc dietetice) și încă de la primul antrenament mi-am dat seama că pot duce mai mult decât puteam până acum. Da, după cinci zile de sport zilnic (de două ori pe zi), mă dor toți mușchii, dar măcar nu-mi mai suflu afară plămânii în timpul exercițiilor.

Nu mă amăgesc că m-am lăsat de fumat, nu sunt atât de ipocrită încât să spun că nu mai sunt fumătoare. Mă bucur că cele 6 zile în Serbia și faptul că la ei în baruri și restaurante încă se fumează nu m-au deturnat de la planul meu de a încerca să mă las de tot de fumat. Am încercat și o țigară normală, am fumat-o pe toată (pentru că n-am avut grijă să-mi încarc cum trebuie dispozitivul și am rămas fără baterie), dar n-aș mai încerca și altă dată. Nu mă deranjează să fumez IQOS afară când ies în oraș (la noi sunt multe locuri în care vapatul/încălzitul țigărilor nu este permis), venirea iernii n-are legătură cu decizia mea, s-a întâmplat să fie ăsta momentul.

Una peste alta, IQOS e o idee bună pentru cei care, ca mine, sunt speriați de perspectiva de a se lăsa de fumat. N-o fi cea mai sănătoasă alegere, dar e una care chiar ajută spre tranziția către pasul final.

An nou cu bine tuturor!


6 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *