Femeile si memoria de elefant

20 Jan 2011 | Postat in : Uncategorized

Voi, barbatii, credeti ca noua ne e usor sa traim cu fiecare nenorocita de amintire pe care o pastram in milioanele de sertarase ale memoriei. Pentru ca, da, femeile au o capacitate extraordinara de a retine date de nastere, de casatorie, de cununie, de botez, de taiere a motului, de cumetrie; stim exact cand am avut prima cearta in cuplu si putem sa redam cu exactitate schimbul de replici care a dus la concluzia “plec la mama!”.

De cand ma stiu, am retinut toate rahaturile. Prima mea nota mai mica de 10 am primit-o undeva prin clasa a treia. Tragedie, nici nu stiam cum sa merg acasa si sa le spuna lor mei ce mare prapad. Nota era 8, luata la matematica si n-o sa uit niciodata cat de necajita am fost. Ar fi trebuit sa imi dau seama de atunci ca n-o sa fiu vreo lumina la materia asta, dar eu eram convinsa, atunci, ca e un accident.

De exemplu, azi e ziua de nastere a fostei sotii a unui fost iubit. V-am rupt, asa? Oare de ce naiba tin io minte porcariile astea, ca nu ma ajuta cu nimic in viata? Sau de ce tin minte formatia preferata a unui om pe care l-am vazut de maxim trei ori in viata mea? Incurcate sunt mintile muierii.

Acum multi ani am avut o cearta cu fostul sot, pe atunci iubit. Cearta pornita, printre altele, de la faptul ca eu voiam sa mergem intr-un loc in concediu, iar el zicea ca nu-i place acolo. Atat mi-o trebuit, ca am stiut sa-i aduc aminte ca i-a placut locul ala pe vremea cand avea alta iubita, iar acum nu-i mai place. S-apai sa te tii cu argumentele muierii care se simte tradata si neiubita indeajuns. Of course, acum ma umfla rasul, dar atunci aveam 21 de ani si eram amorezata pana peste varful urechilor. Cand bietul om a zis, in sfarsit, da, mi-am dat seama brusc ca nu vreau sa merg cu el intr-un loc in care a fost cu alta. Dar la concluzia asta am ajuns dupa vreo doua ore de cearta.

Tinem minte toate tampeniile pamantului si ne mai miram ca barbatii-consorti nu ne mai zic nimic, chiar daca ne pisicim pe langa ei, cu formula bine-cunoscuta “haaaaai, puiu’, ca nu ma supar”. Atunci pe loc nu, dar peste fix 3 ani si 3 luni jumate o sa ne aducem aminte.

Dar, va zic, nu-i usor sa traiesti cu memoria asta de elefant.

*poza de aici

Tweet