Filme si paine: Closer To The Moon si Cinema City
As vrea sa inteleg deciziile unicului cinematograf timisorean in ceea ce priveste alegerea filmelor care ruleaza in urbe. Teoretic, le inteleg: cand ai un cinematograf cu 6 sali, din care doua de 20 de locuri, nu-ti permiti sa aduci ceva ce ar putea avea sala pe jumatate goala. Practic, cand tot mai mult oameni cer un film si ei se incapataneaza sa nu-l aduca, nu mai inteleg nimic. Da, toata lumea trebuie sa-si castige painea, dar de dragul artei poate ar fi bine sa mai mancam putina mamaliga, cateodata. Iar daca exista oameni care merg 100 de kilometri dus-intors doar ca sa vada un film (exemple: Alexandra si Anca), poate ca e cazul sa te razgandesti putin.
Stiu, din spatele cortinei, cat de tare se chinuie producatorii unor filme sa le trimita in cinematografele romanesti. Stiu si cat de putin respect exista pentru munca cineastilor romani. Am mai spus si o s-o spun intotdeauna: filmul romanesc are valoare; sunt filme de autor, filme care ne radiografiaza natia – corect, nimanui nu-i place sa se vada pe un ecran de cinematograf, iar filmul romanesc asta face, ne pune pe fiecare dintre noi acolo.
Dar “Closer To The Moon” e altceva. Va rog sa ma credeti ca e cu totul altceva. E o poveste care aduce lacrimi de bucurie pe obraji, chiar daca finalul nu e cel mai fericit. E filmat altfel, montat altfel, jucat altfel (Vera Farmiga si Mark Strong – cred ca sunt de ajuns pentru a ne da seama ca filmul asta se adreseaza unui cu totul alt public), iar dialogurile sunt savuroase, amuzante, intr-un stil marca Nae Caranfil care ne-a facut sa iubim “Filantropica” si “Restul e tacere” – cam toate filmele lui, de fapt.
Anul trecut, dupa ce am vazut filmul la TIFF, scriam asta (intreg articolul scris pentru TION, aici):
La sfarsitul proiectiei noului film am fost rugati sa nu facem recenzii de film si sa spunem ce-am simtit, ce ne-a placut, ce nu ne-a placut, cum am văzut si trait filmul. Singurul lucru pe care am putut sa-l spun (cu lacrimile inca in ochi) a fost asta: „Ma bucur ca istoria lucreaza, cateodata, cu sufletele bune si le salveaza atunci cand e nevoie. Va multumesc ca mi-ati aratat in felul acesta o poveste aproape uitata.”
Nu se poate ca Timisoara, oras care vrea sa candideze la titlul de capitala culturala in 2021, sa nu aiba unde proiecta filmul momentului in Romania. Sper ca in curand sa revin cu vesti foarte bune pentru cei care isi doresc sa vada acest film undeva in acest oras. Pentru ca nu e destul sa te revolti, trebuie sa incercam sa gasim cu totii o solutie.
Pana atunci, mai delectati-va putin cu trailerul:
Tweet
„Nu se poate ca Timisoara, oras care vrea sa candideze la titlul de capitala culturala in 2021, sa nu aiba unde proiecta filmul momentului in Romania. ” – foarte adevărat și foarte trist. În fond, nu e datoria celor de la Cinema City să pună umărul la dezvoltarea culturală. Ar fi frumos, da, dar nu-i condamn. Nu e normal să fie singurul cinematograf din urbe.
Da, corect, important pentru ei e sa-si asigure profitul. Dar frustrarea ramane.
Adauga si Iasul pe lista oraselor aspirante la statutul de capitala culturala europeana care nu proiecteaza Closer to the Moon….
Nu-mi e foarte clara legatura dintre capitala europeana si proiectia unui film, oricare ar fi el. CC e o entitate privata si care n-are nici o obligatie fata de candidatura respectiva. E o firma, nu e ONG, care trebuie sa aiba profit. Daca la Arad au fost 2 oameni in sala, in Timisoara crezi ca se calcau in picioare ca la promotiile cu tigai de la hypermarket? Vezi care-s costurile proiectiilor, daca difera de cele din Arad si apoi fa niste calcule.
In Oradea e o proiectie pe zi. De la minunata oră 17:00 😀 La Nymphomaniacuri erau 10 oameni in sala si de-bine-de-rau a avut parte de ceva promovare. Poate au fost mai multi in nu-stiu-care-zi in care e reducere.
Indiferent cat de tare si de zgomotos v-ati da cu fundul de pamant, sunteti prea putini ca sa contati.
“…filmul asta se adreseaza unui cu totul alt public”. Da dar unul foarte putin numeros. Si care nu conteaza.
Nu stiu daca CC a comis si-n Timisoara piscotareli la fel ca-n Bucuresti, cu alde Auras & Co si filme de cacat pe care idiotii astia le-au ridicat in slavi. Dar in cazul in care au facut si v-ati implicat, acum culegeti roadele.
Initiativa cu cinemateca a mareluiecran este singurul lucru care merita dezvoltat. Construiti o alternativa.
Gabi, stiu ca si in Iasi e o problema.
Ciprian, as vrea sa-ti opresc tirada nervoasa, ca nu inteleg ce anume din ce am scris a provocat-o. Vreau doar sa spun un lucru: nu compara Timisoara cu Bucuresti. Noi ne cumparam biletele la filme, spectacole, concerte. Chiar atunci cand avem invitatii. E contributia noastra la sustinerea manifestarilor culturale care ne stau la inima (da, toti bloggerii fac asta).
CC a promis ca aduce filmul, dupa care s-a razgandit. Despre asta e vorba. Si mai e vorba despre faptul ca in Timisoara nu avem o cinemateca. Adica sunt doua subiecte in aceeasi postare.
Daca citesti cu atentie, am scris mai sus fix asa: “Pentru ca nu e destul sa te revolti, trebuie sa incercam sa gasim cu totii o solutie.” Ceea ce si facem in acest moment. Pas cu pas, intai cu un film, apoi cu niste proiectii speciale, apoi cine stie ce alte idei ne mai vin.
Asa ca toata polologhia asta a ta a fost de o rautate inutila. Dar na, suntem liberi sa ne expunem parerile.
Fix in partea cu piscotareala te-ai infipt, cea mai putin importanta in context si neclara pentru cei mai multi. Regret ca am facut acea precizare si astfel te-am “ajutat” sa nu vezi padurea de copaci si sa consideri ca am fost rautacios inutil.
Dar oare voi nu sunteti la fel de rautaciosi cerand socoteala in mod public unei companii private fata de modul in care-si desfasoara businessul? Care-i diferenta intre “Coca-cola, de ce nu vinzi si la pet de 5l?” si “CC de ce nu aduci filmul la Timisoara?”?
Mi-au ajuns in atentie in ultimele zile, mai multe texte in care autorii se plang ca nu se proiecteaza filmul la Timisoara si tre’ sa mearga pana-n Arad. Al tau a fost ultimul si gasind acelasi pattern, am zis ca poate e ceva in aer si nu vedeti lucrurile clar
Putea fi oricine, reactia mea ar fi fost aceeasi.
No shit, in Timisoara nu e o cinemateca? Dictamai centrul universitar si aproape nu-stiu-ce capitala?! Da’ unde mai sunt cinemateci?
Ciprian, CC spunea: „Pentru noi conteaza foarte mult feedback-ul primit direct din partea publicului.”. Poftim, e feedback.
Eu cred ca le-am putea multumi celor de la Cinema City (ma refer la varf acolo unde se iau hotararile nu echipelor locale care opereaza proiectiile si livreaza incasarile) pentru ca modul lor de business astfel orientat ne permite unora dintre noi sa facem front si sa cream o ALTERNATIVA. Indiferent cum este ea: o proiectie improvizata sau una bine pusa la punct, o Casa a Filmelor in aer liber sau o Cinemateca.
Pe mine personal ma mira lipsa publicului la ultimul film al lui Caranfil, cand insusi regizorul afirma ca e pentru un alt fel de public (nu cred ca se refera la publicul amator de noul val si povestile sale cenusii), Closer to the moon inclin sa cred ca isi propune sa atace exact consumator de film american, cu spectacol, vedete, imagine de-ti ia ochii, umor, replici cool, etc. Insa e foarte clar ca pierde din cauza dispcrepantei dintre “masinaria infernala” de marketing Hollywoodian si promovarea timida de la noi asa incat aboa se strecoare printre filmele de 100+ milioane $.
Nu va indignati, cinemaul francez sufera de aceleasi probleme si ei au o legislatie mai protectionista decat noi. Practic americanii ne rup fasul in “arta” asta.
Da, Richie, probabil ca asta e singurul lucru bun ce poate iesi de aici: faptul ca ne unim pentru acelasi scop. Sa fie bine si sa ne si iasa
Pai da, tot regizorul spunea in vara ca bugetul de promovare trebuie sa fie si el urias. Nu am tv, nu citesc ziare, nu ascult radio iar online e slaba treaba. Deci habar n-am cum este promovat acest film dar de vreme ce se proiecteaza cu 2 oameni in sala…cred ca n-au prea ramas bani si de promo.
Ca realizare, filmul este bun. Ca rnesaj, filmul este o mizerabila minciuna propagandistica pentru a spala creierul tinerilor care nu cunosc istoria reala. In acele vremuri evreii au fost principalii promotori al comunismului si beneficiarii de functii importante in stat, administratie, politie, securitate. Evreii conduceau prigoana tuturor celor care se opuneau regimului.