Gazeta de festival oradean. Gala traficantului de cultura

25 Sep 2011 | Postat in : Toamna Oradeana 2011

In Oradea s-a facut cald. Nu doar de la toamna asta frumoasa, cu soare bland si mangaietor, ci si de la toate lucrurile frumoase care se petrec aici, parca revendicandu-si de drept numele cu care festivalul Toamna Oradeana a fost inzestrat.

Azi a inceput Festivalul Teatrului Scurt. Si nu oricum, ci cu un eveniment independent, dar care se incadreaza perfect in peisaj: Gala Traficantului de Cultura. Trebuie sa va spun ca sunt impresionata de ceea ce au reusit sa faca cei 20 si un pic de voluntari ai celei mai non-conformiste gale pe care am vazut-o vreodata, de cand ma preumblu pe la festivaluri de tot felul.

As vrea sa descriu. Pe bune, ma straduiesc de vreo ora sa fac o descriere cat mai apropiata de realitate si nu stiu. Nu pot. Farmecul galei e acolo, printre acei oameni care stau in fiecare camaruta a unei cladiri vechi, abandonate si curatate de acei voluntari de care am pomenit mai sus. O cladire care acum  saptamani era plina de moloz si pe care niste oameni s-au gandit sa o foloseasca ca baza pentru a reda cultura alambicata de care noi, romanii, avem parte de vreo cateva zeci de ani. Avem simboluri comuniste, dar avem si paradisul. Avem tristetea amintirii apei calde la ore fixe, dar avem si bucuria de a ne fi trait viata simplu si cautand frumusetea in imediata noastra apropiere.

Va rog din suflet sa cititi povestea cladirii in care se tine aceasta gala. E impresionanta. si cladirea, si povestea.

Am urmarit cateva minute ale unui documentar care se numeste “De ce iubesc Romania”, relizat de Sebastian Barbalan (as fi vrut sa va spun maimulte despre el, dar Google nu-l cunoaste foarte bine, asa ca am sa-i trimis un e-mail cu intrebari, ca am o maxima curiozitate): un taran, dintr-un sat romanesc uitat de lume, canta despre cum e viata lui la tara; si e pasiune si dragoste pura in cantecul acela. Am ramas tintuita locului, cu ochii fix la privirea demna a batranului.

In Romania facem trafic de cultura, daca altfel nu se poate. Mai bine asa, “pe sub mana”, daca altfel ne e prea greu sa ne miscam. Iar intr-o cladire din Oradea s-a recreat magia culturii ascunse, ferite de ochii profanilor care nu stiu sau nu vor s-o aprecieze.

Tweet