Intalnire cu stralucire

Sambata seara ne-am intalnit, cu mic, mare si foarte mare, la Sala Viena Londra a Hotelului Timisoara, la invitatia lui Emil Cristescu.

Cred ca n-o sa pot sa redau in intregime bucuria cu care ne-am intalnit acolo, n-o sa pot sa descriu veselia care a “atarnat” deasupra capetelor noastre timp de nu stiu cate ore (eu am plecat pe la 1 si oamenii inca socializau la greu).

Am ajuns printre primii, impreuna cu Sebi, Denisa, Tibi, Laurentiu, Lili, Ovi, Alex si Casandra. Am fost intampinati de Amalia Matei, o profesionista in adevaratul sens al cuvantului, o reprezentanta a PR-ului romanesc asa cum multi nu vor fi niciodata. In afara de asta, e o femeie extraordinara, pe care n-am vazut-o vreodata altfel decat vesela si saritoare. Multumim, doamna, ca ne-ai facut sa ne simtim ca acasa. La putina vreme a aparut si Emil Cristescu, despre care as spune atat de multe, dar tot ar fi putin pentru a descrie amabilitatea si bunul simt pe care le poseda.

Nu am un zelist (asteptam scan-ul de la Denisa), dar as scrie despre cum am vazut eu oamenii in seara de sambata.

Tomata a ajuns impreuna cu Sirg si nu am apucat sa povestesc foarte multe cu ei. Poate din cauza ca in seara precedenta fusesem cu Andreea la concertul Vama (despre care o sa scriu separat) si noi doua oricum taiem si spanzuram zilnic, pe messenger, iar Sirg a fugit intr-un colt indepartat al mesei si se tot muta cand eu ajungeam in zona in care statea el.

Dani si Paul sunt doi oameni la care eu tin foarte mult si tot n-am apucat sa povesti de-ale noastre, decat foarte putin, insa ma bucur foarte tare ca i-am revazut si astept sa dea un semn, sa iesim la o barfa cat de curand. Se aude?

Cu Andra am stat de vorba mai mult decat am facut-o pana acum la intalnirile timisorene. Am tocat marunt piarismul de doi bani, am povestit cu Tibi despre trafic, jurmalism si alte cele (mai mult ei, ca eu nu stiu cu ce se mananca jurnalismul asta) si cam atat, pentru ca apoi am fost acaparata  de rasul lui Piticu, care ne-a molipsit pe toti.

Si apoi am plecat la plimbare, in jurul mesei de conferinta mari si late. M-am oprit la povesti cu Camytzi (acum blonda) si Clawd, apoi am trecut la Bloodie (care mi-a povestit o chestie hilara cu politisti, despre care astept sa scrie pe blog, ca e mult prea tare pentru a ramane intre noi) si Tudor “Revine” Sirb, care promite, in continuare, ca va scrie pe blog.

Apoi a venit si Mile (da, Mile Carpenisan, reporterul special al Afganistanului), insotit de delicata lui sotie, un om despre care auzisem multe, toate bune, de la niste prieteni dragi. Uimita de statura lui impresionanta, insa un om de milioane, cu care ti-e mai mare dragul de stat la povesti, am ascultat istorisiri despre arme, sarbi si alte chefuri. Sper sa ne mai intalnim, omul e savuros cand povesteste.

Au fost atatia oameni…cu unii am stat mai mult de vorba, cu altii mai putin, dar va multumesc tuturor pentru o seara minunata. Au mai fost la intalnire: Richie, Luci, Dora, Boghi, Raka, Razvan (care a facut un photo-shooting bestial cu Mufica), Dojo (chiar daca scurt, ma bucur tare ca a ajuns), Raul, Corina (esti asa vesela, tu, si vreau sa-mi dai si mie din veselia aia), Anda, Daciana, Cristi si…nu mai stiu, sa ma iertati daca nu-mi mai aduc aminte de toata lumea.

Mai jos, aveti cateva poze cu o Nebuloasa vazuta de un Reporter Virtual.

Poze mai sunt la Andreea si la Razvan


3 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *