Patul deranjat – tabietul de duminica
Imi place dezordinea ordonata de duminica. Momentul ala de dimineata, in care ma trezesc, imi dau seama ca n-a sunat ceasul si daca n-a sunat, inseamna ca e duminica si eu sunt libera sa fac ce vreau. Deschid ochii pe jumatate si ii inchid la loc, iar in mintea mea calatoresc deja in locurile care mi-s dragi sau in care n-am fost niciodata.
Ajung la piramide, iar intr-o fractiune de secunda sunt in alta parte si merg prin tunelul de langa Valea Cheii, asteptand sa mi se dezvaluie peisajul care imi va taia respiratia, de la capatul tunelului. Si dupa ce ma incarc de energia muntelui, ma teleportez pana la Gura Portitei, locul de rai in care nu e nimeni, niciodata, in calatoriile mele.
Mi-aduc aminte visul de azi-noapte, care e intotdeauna intens, duminica de duminica. Zambesc, cateodata sunt asa niste prostii visele mele, incat ma intreb ce tot vrea sa-mi spuna subconstientul meu. Renunt repede la a ma intreba si ma multumesc doar sa-mi amintesc.
Ma trezesc de-a binelea si imi fac cafeaua, pe care o beau cu ochii atintiti pe geam, cinci minute de liniste si de miros de cafea proaspata combinat cu mirosul de aer proaspat care se strecoara prin geamul intredeschis. Si uite asa, zambetul din pat e prelungit cu o stare de bine, pura, inexplicabila.
Din cand in cand mai merg in dormitor si vad patul deranjat care mai pastreaza intre perne zambetul lenes al unei dimineti de iarna.
Tweet
deci dormi singurica?
Cateodata, da 😉
“…combinat cu mirosul de aer proaspat care se strecoara prin geamul intredeschis.” Hmmmm, te-ai lasat de fumat???????? Bravo.
Nu, Vali, nu m-am lasat de fumat, dar primele guri de cafea le beau intotdeauna fara sa imi aprind tigara
Mega-like
E exact sentimentul pe care l-am trăit eu azi-dimineaţă. Nu mi se
întâmplă tot timpul, dar azi exact asta am făcut: am lăsat patul nefăcut şi am băut cafeaua pe balcon, cu geamul întredeschis şi m-am minunat de viaţă. Bine, a ajutat şi faptul că am băut cafeaua cu soţul, ceea ce nu s-a mai întâmplat de ceva vreme dimineaţa …
Deja simteam mirosul de cafea…desi e noapte si mai e putin si ma bag in pat (deranjat de azi dimineata :D), dar si eu am avut o stare de implinire cand am vazut ca ceasul nu mai suna…
Anatati, iubesc diminetile astea de duminica
Andreea, ceasul asta care nu suna e cea ma mare implinire a diminetii de duminica :))
Ma bucur ca mai sunt inca “nebuloase” pe aproape, nu doar in universul misterios si indepartat. Am savurat acest articol cu zambetul pe buze si cu aceasi placere cu care imi savurez si cafeaua. Bravo!
Ma bucur ca mai am cititori care savureaza povestile de felul asta. Multumesc de vizita