Premiul literar “Augustin Fratila” – premianti si concluzii
Aseara, in cadrul unei gale de premiere organizate de Asociatia Casa de Cultura, a fost acordat premiul literar “Augustin Fratila”, un concurs pe cat de binevenit, pe atat de contestat. Nu am inceput acest articol cu gandul de a comenta in vreun fel reactiile pro si contra, ci de a va aduce, daca vreti, un fel de argumentare pentru punctele pe care le-am acordat celor doua romane care mi-au placut la nebunie: “Matei Brunul” (Lucian Dan Teodorovici) si “Viata lui Kostas Venetis” (Octavian Soviany): 5 (maxim) si respectiv 4 puncte, chiar daca Soviany mi-a placut extraordinar de tare, poate chiar mai tare decat Teodorovici.
Inainte de asta, insa, se cuvine sa va spun care a fost clasamentul final al celor cinci romane finaliste, asa cum mi-a fost el transmis de catre organizatori: “Matei Brunul” – 84 de puncte, “Viata lui Kostas Venetis” – 78, “Ploile amare” – 57, “Emotia” – 41, “FEM” – 40. 11 bloggeri au acordat 5 puncte romanului Matei Brunul, 8 romanului Viata lui Kostas Venetis, iar un blogger l-a vazut castigator pe Alexandru Vlad (cu romanul “Ploile amare”.
Acum despre cele doua romane. De fapt, despre unul singur, ca despre “Matei Brunul” va invit sa cititi o excelenta recenzie scrisa de Raluxa. Marturisesc ca am ramas cu acelasi sentiment de implinire dupa ce am citit cartea si o recomand din tot sufletul, fie si numai pentru motivul pentru care tot indemn pe toata lumea sa descopere parti din trecutul nostru, ca natie: e necesar, pentru ca altfel nu avem cum sa ne ingrijim de viitor.
Romanul lui Soviany insa, “Viata lui Kostas Venetis”, este o minune literara. E atat de pictural incat se citeste cu sufletul la gura. Descriptiv fara sa plictiseasca, introduce cititorul intr-o atmosfera de depravare greu de anticipat in primele pagini. E uman si grotesc, in acelasi timp, descrie o perversitate deloc subtila care ar putea sa-i deranjeze pe multi.
Si am ajuns la partea care ma doare si care m-a facut sa nu acord punctaj maxim acestei carti care m-a dus, fara niciun fel de efort, in atmosfera murdara din “Parfumul”, mi-a sensibilizat creierul si mi-a bucurat sufletul: romanii si pudibondismul exagerat, pe de o parte; reactiile potrivnice ale unora care au aflat ca exista un juriu format din bloggeri, pe de alta parte.
O carte in care se vorbeste foarte deschis despre sodomie, masturbare, desfrau si perversitate ar fi iscat un nou val de nemultumiri, aduse chiar de cei de la care te astepti sa inteleaga unele lucruri, oameni pentru care cultura e un stil de viata (macar declarat, daca nu neaparat trait). Si mi-am pus, in mod firesc, urmatoarea intrebare: “cat de tare s-ar scandaliza online-ul nostru emitator de judecati supreme la auzul ca o carte atat de libera in exprimare a castigat un premiu literar?”
Sunt transparenta, asa cum am fost de fiecare data cand a fost nevoie sa argumentez niste decizii luate. Nu sunt mandra de decizia pe care am luat-o, sa depunctez un roman doar de teama oprobiului public. Pe de alta parte, romanul castigator este la fel de bun ca si cel de pe locul doi, asa ca pricum mi-ar fi fost greu sa iau decizia asta a punctatului diferentiat.
Decizia de a fi in acest juriu a fost luata foarte greu. Si mai greu a fost atunci cand niste oameni m-au acuzat (desigur, fara sa ma nominalizeze neaparat) ca am acceptat sa fiu in acest juriu doar pentru a castiga in popularitate si din cauza orgoliului. Am citit cartile astea noaptea sau in tren sau in timpul pranzului (deci treaba cu orgoliul cade din start) si, de fiecare data cand terminam cate una, ma gandeam ca urmatoarea n-o sa mai fie atat de buna. M-am inselat de fiecare data, pentru ca toate cele cinci romane sunt exceptionale. Consider ca asta e marele meu castig, lucru care n-o sa fie niciodata inteles de alti oameni.
Inchei multumind editurii All pentru invitatia de a face parte din juriu si de a ma face parte la ceva atat de frumos. Iar recomandarea mea din suflet este sa cititi toate cartile finaliste. Va spun sigur ca nu veti regreta.
PS: va rog, cititi macar “Viata lui Kostas Venetis” si “Matei Brunul”. Apoi veti intelege dilema mea.
Tweet
Nu prea inteleg de ce nu i-ai dat nota maxima lui Soviany. Adica nah, tocmai ai scris ca ti-a placut mai mult ca Matei Brunul. Ce treaba are pudibonderia unora cu ce carte ti-a placut mai mult?
Ioana, are, in contextul in care s-ar fi pus intrebarea “ba, cum is bloggerii astia, au ales o carte in care se injura.” Sigur ca unele cuvinte pot fi considerate mai dure, eu nu le-am vazut asa, insa altii le-ar fi vazut. In capul meu, n-am vrut sa starnesc inca un motiv pentru care oamenii sa se ia de noi, astia 20 si sa ne acuze de frivolitate ori ceva.
Ah, si nu cred ca mi-a placut mai mult Soviany. Mi-au placut amandoua la fel de tare, doar ca despre Matei Brunul scrisese Raluxa foarte fain si am considerat inutil sa mi scriu si eu.
Câteva remarci îmi permit și eu, sper să nu le iei în nume de rău. Le vei lua, dar eu totuși sper.
Cine își pune întrebarea “ba, cum is bloggerii astia, au ales o carte in care se injura.” este idiot. Simplu. Sau, dacă sună mai bine, încuiat. Înjurăturile pot fi folosite pentru a transmite ceva sau pentru a da realism – lucru care e la mintea cocoșului. Dacă lucrurile astea ți-au influențat decizia, e grav. Prin asta confirmi într-un caz acuzele și ai judecat după ochii lumii.
Eu înțeleg că ai acordat un prmiu pentru simplul fapt că ți-a plăcut și nu e deloc clar de ce ți-a plăcut. Aici se vede difrența dintre un critic și un cititor obișnuit, nu neapărat blogger. Poate cel care citește înțelege mesajul, însă nu-l poate reproduce și pentru alții.
În rest, să mă scuzi, dar e aceeași poveste. Toate sunt faine, toate meritau, una a câștigat la limită că na, ăsta-i regulamentul. O părere a unui membru al juriului trebuia să fie coerentă și tranșantă. Termenul de ”minune literară” cere explicații, apropo. Explicații literare.
Nu am de ce sa dau explicatii literare, nu sunt critic. De aia am si fost in juriul ala, pentru ca nu sunt critic. Pentru ca pot judeca o carte dupa sistemul “mi-a placut/nu mi-a placut”. Simplu.
Asta a fost scopul si m-am plictisit sa tot explic care a fost scopul prezentei bloggerilor intr-un juriu de felul acesta. Pentru ca citesc cu ochi de cititor obisnuit, nu cu ochi de critic literar.
Amu, cine vrea sa inteleaga, va intelege. Cine nu, va comenta indiferent de ce as spune eu sau altii.
Cum vede din afara ? ca o chestie super tare in care bloggerii au fost absolut impartiali si care au dat exact tusa de valoare care lipsea. Pe noi exact asta ne-a atras. matei brunul , daca voi ziceti ca e fenomenal noi va credem, si vrem sa citim cartea, acum voorbesc lal un plural general, dar da, ca o admiratoare a literaturii de buna calitate, va credem pe cuvant, nu conteaza ce spun ceilati.
Ati facut un lucru extrem de util si noncoformist si extrem de frumos si valoros. felicitari !