Sunt roman in Romania

Aseara am citit articolul asta si m-am minunat ce posturi TV urmaresc romanii cu preponderenta. Trist, foarte trist ca 3 posturi cu manele isi fac loc in grila obligatorie a furnizorilor de televiziune. Si, pe de o parte, inteleg lehamitea lui Zicu, pentru ca, pana la urma asa e: ADN-ul nu ni-l ia nimeni.

Acum cateva zile am avut o discutie cu Groparu, in privat, una dintre cele mai frumoase si “pe fata” discutii ce le-am purtat vreodata noi doi, in care el ma certa pe mine ca nu-s tocmai corecta cu sibienii cand spun ca nu le pasa foarte tare de tot ce inseamna cultura si istorie, iar el imi explica despre factorul uman din ecuatie si m-a pus sa fac un exercitiu de imaginatie: la mine in oras se inchide centrul, eu vin de la munca, tre sa trec prin centru si nu pot, pentru ca e inchis si ocolesc (in masina fiind) vreo cativa kilometri; si sa repet asta timp de 10 zile. Oare dupa aceea mai pot sa ma bucur de evenimentul-etalon al orasului? Eu da, ca am trait si clipe de astea, dar, probabil, nu toata lumea e ca mine.

Acelasi exercitiu de imaginatie am incercat sa il fac si aseara, punandu-ma in pielea parintilor mei, care fac parte dintre cei care se uita la tv intr-o saptamana mai mult decat ma uit eu intr-un an. Pentru ca asta e viata pe care o stiu: mers la munca, venit acasa, uitat la tv, o data pe an concediu la mare si asta e tot. Asta au invatat de la 20 de ani, poate si mai repede, ca trebuie sa munceasca si apoi sa se relaxeze cu ceea ce au la indemana. Si atatia ani de privare de informatie (de care o fi ea) de pe vremea comunismului, nu are cum sa nu lase niste sechele.

Ne-am obisnuit sa blamam Romania si faptul ca nu se face nimic. Si eu fac asta, foarte des. Insa noi, romanii, suntem inca indoctrinati de gandirea socialista, in care toata lumea era egala, nu existau varfuri (teoretic, ca practic mai erau, dar nu se spunea pe fata asta). Suntem lenesi pentru ca am invatat de la comunisti ca daca noi nu facem, o sa faca altii, ca sa se indeplineasca planul. Am invatat si ca statul e responsabil de tot ceea ce trebuie sa se faca frumos, pentru ca democratia noastra abia a ajuns la varsta majoratului. Suntem, inca, prizonierii diatezei reflexive pentru ca intotdeauna zicem “sa se faca” si aproape niciodata “hai sa facem”. Abia acum, de cativa ani, unii au inceput sa traga mai mult decat altii si sa incerce sa strabata spre lumina, ca au priceput ca “pica para malaiata, in gura lui Natafleata” nu e o solutie de viitor.

Ce tot zic io aici? Ca e nevoie sa mai avem rabdare si sa nu stam, in timpul asta. Sa nu ne mai gandim ca noi suntem de cacat si ca altii sunt pe culmi nebanuite de civilizatie si progres, ca nu-i chiar asa. E drept, e bine sa ne uitam in gradina noastra carpatiana si sa incepem sa rezolvam lucrurile pe aici. Cate putin, fiecare cum poate si cum stie. Unii fac Redescopera Romania, altii merg “cu pluta”, altii descopera “Transalpina”, doi oameni merg pe motocicleta sa-si cunoasca tara; unii fac consolidari de constructii pentru un om care nu poate singur, altii fac un tur de oras pentru a invata din secretele istoriei.

Lucruri se fac. Si vor fi tot mai multe. Asa ca io as schimba vorba aia care imi tulbura mintile din “Romania e frumoasa, pacat ca-i locuita” in “Romania e frumoasa si inca e locuita de oamenii potriviti”.

12 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *