Sunt roman in Romania
Aseara am citit articolul asta si m-am minunat ce posturi TV urmaresc romanii cu preponderenta. Trist, foarte trist ca 3 posturi cu manele isi fac loc in grila obligatorie a furnizorilor de televiziune. Si, pe de o parte, inteleg lehamitea lui Zicu, pentru ca, pana la urma asa e: ADN-ul nu ni-l ia nimeni.
Acum cateva zile am avut o discutie cu Groparu, in privat, una dintre cele mai frumoase si “pe fata” discutii ce le-am purtat vreodata noi doi, in care el ma certa pe mine ca nu-s tocmai corecta cu sibienii cand spun ca nu le pasa foarte tare de tot ce inseamna cultura si istorie, iar el imi explica despre factorul uman din ecuatie si m-a pus sa fac un exercitiu de imaginatie: la mine in oras se inchide centrul, eu vin de la munca, tre sa trec prin centru si nu pot, pentru ca e inchis si ocolesc (in masina fiind) vreo cativa kilometri; si sa repet asta timp de 10 zile. Oare dupa aceea mai pot sa ma bucur de evenimentul-etalon al orasului? Eu da, ca am trait si clipe de astea, dar, probabil, nu toata lumea e ca mine.
Acelasi exercitiu de imaginatie am incercat sa il fac si aseara, punandu-ma in pielea parintilor mei, care fac parte dintre cei care se uita la tv intr-o saptamana mai mult decat ma uit eu intr-un an. Pentru ca asta e viata pe care o stiu: mers la munca, venit acasa, uitat la tv, o data pe an concediu la mare si asta e tot. Asta au invatat de la 20 de ani, poate si mai repede, ca trebuie sa munceasca si apoi sa se relaxeze cu ceea ce au la indemana. Si atatia ani de privare de informatie (de care o fi ea) de pe vremea comunismului, nu are cum sa nu lase niste sechele.
Ne-am obisnuit sa blamam Romania si faptul ca nu se face nimic. Si eu fac asta, foarte des. Insa noi, romanii, suntem inca indoctrinati de gandirea socialista, in care toata lumea era egala, nu existau varfuri (teoretic, ca practic mai erau, dar nu se spunea pe fata asta). Suntem lenesi pentru ca am invatat de la comunisti ca daca noi nu facem, o sa faca altii, ca sa se indeplineasca planul. Am invatat si ca statul e responsabil de tot ceea ce trebuie sa se faca frumos, pentru ca democratia noastra abia a ajuns la varsta majoratului. Suntem, inca, prizonierii diatezei reflexive pentru ca intotdeauna zicem “sa se faca” si aproape niciodata “hai sa facem”. Abia acum, de cativa ani, unii au inceput sa traga mai mult decat altii si sa incerce sa strabata spre lumina, ca au priceput ca “pica para malaiata, in gura lui Natafleata” nu e o solutie de viitor.
Ce tot zic io aici? Ca e nevoie sa mai avem rabdare si sa nu stam, in timpul asta. Sa nu ne mai gandim ca noi suntem de cacat si ca altii sunt pe culmi nebanuite de civilizatie si progres, ca nu-i chiar asa. E drept, e bine sa ne uitam in gradina noastra carpatiana si sa incepem sa rezolvam lucrurile pe aici. Cate putin, fiecare cum poate si cum stie. Unii fac Redescopera Romania, altii merg “cu pluta”, altii descopera “Transalpina”, doi oameni merg pe motocicleta sa-si cunoasca tara; unii fac consolidari de constructii pentru un om care nu poate singur, altii fac un tur de oras pentru a invata din secretele istoriei.
Lucruri se fac. Si vor fi tot mai multe. Asa ca io as schimba vorba aia care imi tulbura mintile din “Romania e frumoasa, pacat ca-i locuita” in “Romania e frumoasa si inca e locuita de oamenii potriviti”.
Tweet
Imi place cum ai scris!
Ar fi bine sa nu fim exclusivisti sau infumurati, nu? Si sa nu avem pretentia ca toti sa fie precum noi.
Avem certitudinea ca in alte locuri e mai bine (din punctul asta de vedere)?
Sa nu exageram cu peiorativele vis-a-vis de romani. Toate natiile au si varfuri, la fel cum au si plebe.
Putina infumurare e buna la casa omului. Asa, putin, cat sa nu ne lasam calcati in picioare
Cat despre peiorative..oricum se exagereaza. Dar a trece si asta, asa cum au trecut si altele.
That’s the spirit, girl!
Cam asa gandesc si eu, si nu mi-e usor sa trec peste greatza de dimineata, dar – vorba aia, ai de ales intre a fi nefericit si a fi fericit. Io aleg sa fiu fericit!
Io stiu alta vorba: “vrei sa ai dreptate sau sa fii fericit?” Io inca migrez de la una la alta :))
Mda, e mult mai usor sa bagi de vina si sa desfiintezi oameni si actiunile lor decat sa cauti o solutie la problemele care ti se ivesc. Nu e usor sa gandesti impartial, la rece, si mai ales e foarte greu sa vezi toate fetele unei probleme.
Recunoasterea unui neajuns sau defect poate sa te ajute sa il indrepti, dar prima data trebuie sa il constientizezi! Degeaba traim in Romania si constiinta noastra e la doi metri sub pamant! Aici trebuie lucrat: constiinta si mandria de a fi roman in Romania!
Am cunoscut multi oameni care sunt mandri ca sunt romani. Poate ca inca nu suntem suficienti, dar crestem noi mari
cenzura personala m-a facut sa scriu un astfel de comentariu. :))
In mare parte sunt de acord cu tine, am trait prea mult dupa “sa se faca” si nu dupa “sa facem”, doar ca stii unde e partea cu adevarat trista, atunci cand vrei sa faci ceva iar ceilalti ori nu te lasa, ori fac mistouri, ori mai rau dupa ce ai facut vin si distrug. E un sentiment oribil, pe care l-am trait pe pielea mea, e groaznic ca atunci cand vrei sa faci ceva, minuscul e drept, ceilalti sa se uite la tine cu mila si sa iti spuna cu alte cuvinte ca “cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gandeste”
chiar cred ca Romania e o tara frumoasa, si mai cred si ca are locuitori de admirat, oameni de treaba care te fac mandru, doar ca din pacate sunt mult prea asfixiati de maracini.
“Romania e frumoasa, pacat ca e locuita”… mai degraba “Romania e frumoasa, pacat ca sunt prea multi care nu vad asta”
De mistouri si bete in roate nu ducem lipsa niciunii. D’apoi mai tre sa trecem si peste ele, ca nu-s toate chiar atat de greu de trecut
Și eu-s mândru că-s român și iată că prin intermediul online-ului am intâlnit, cel puțin virtual, mulți conaționali cu care mi-ar face plăcere să port o discuție de-aia privată de care spuneai tu.
Nu prea sunt de acord nici cu Issel; i-aș spune că dacă ai suficientă “nesimțire” (să-i ignori pe cei care fac mișto) și voința ca să găsești câțiva care sunt pe aceeași lungime de undă atunci vei reuși. Două exemplu: Let’s do it Romania și Salveaza Vieți.
Însă, indiferent de chestiile bune care se fac, lucrurile o sa se schimbe radical când niște adevărați reprezentanți ai noștri, ai ăstora care gândim altfel, o să candideze la alegeri și nouă n-o sa ne fie lene să ne ducem să-i votăm.
Cu această ˝lucrurile o sa se schimbe radical când niște adevărați reprezentanți ai noștri, ai ăstora care gândim altfel, o să candideze la alegeri și nouă n-o sa ne fie lene să ne ducem să-i votăm.˝ nu sunt de acord. Vă spun de ce. Pentru că, noi le alegem pe cei puternici, pe cei care ne promite mai multe lucruri. De fapt pe cei care sunt și puternici, și au și mulțimi de promisiuni, iar au mai și dovedit câte ceva. Ce se întâmplă în caz dacă cei de care visam, vor câștiga? Nimic altceva, decât vom continua să urmărim regulire scrise de cei mari care conduc lumea, nu și care conduc țara… Mulți ani înainte(mă gândesc la sute) mai mergeau lucrurile, că domnul conducător făcuse regulire, dar nu și acum. Cei de care visăm, sunt doar reprezentanții tării noastre, nimic mai mult. În zilele de azi, regula se schimbă și după cerințele companiilor multinaționale, doar ca să aibă mai mare spațiu pentru extinderea afacerii. Deci asta este la cea ce spunem trist.