E vineri. Ura. Am dormit ca un urs cre hiberneaza, de aseara de la 7, pana azi dimineata la 8 si ceva, cu o pauza de vreo ora, pe la miezul noptii.

Drep urmare, azi is hodinita. Si vesela. Si sper sa nu se intample ceva, naibii, iara, ca prea bine ma simt. Ascult muzici, muncesc cu drag si spor, avant si bucurie si va dau ceva de ascultat, ca nu-s in stare sa scot niste scrieri de mare angajament. Azi.

Black Betty
Asculta mai multe audio Muzica

Leo Sayer - Thunder In My Heart
Asculta mai multe audio Muzica

p diddy,nelly&murphy lee-shake ya tailfeather
Asculta mai multe audio Muzica

Weekend placut! Eu plec la Sibiu

Iar mi-am plimbat minunatele oase printr-o parte din minunata tara. La o distanta relativ mica, adica 180 de kilometri. Ehe, distanta asta-i mica in alta tara, ca in a noastra se fac aproximativ 4 ore.

Niste gigei lucreaza la drum. Nu ca asta ar fi un lucru rau, daca ar si lucra, efectiv. La cate un tronson in lucru, sunt aproximativ 15 oameni pe acolo. Unul sta la un capat, cu o planseta de aia cu verde pe o parte si rosu pe cealalta, altu’ sta, evident, la celalalt capat. Si unu-n mijloc, ca astia doi din capete n-au statii de emisie-receptie. Am crezut ca explodez de ras cand am trecut pe langa ala din mijloc si l-am auzit: “Ioaneeee! Opreste la tine, baaaaaa!”

Cel mai misto la partile astea de drum pe care se lucreaza e ca oamenii astia uita sa puna niste indicatoare de genul “ocoliti prin stanga/dreapta”. Si daca-i noapte, nu vezi ca drumul se surpa, dintr-o data si te trezesti ca te rogi la toti sfintii sa ai pe unde sa te urci inapoi pe partea cat de cat circulabila. Io mi-am amintit niste sfinti pe care ii crezusem uitati.

Ii fain sa vezi oamenii la lucru dis de dimineata. Adica pe aia trei care dirijeaza circulatia, plus unu-doi care muta cate o basculanta cu pamant. Ca aialalti se uita intelectual la gropile din drum si gesticuleaza comunist. La un moment dat, am vazut trei oameni care stateau pe o portiune de drum de 10 metri, cu o lopata in mana, si dadeau la o parte pietricelele de pe asfalt. Trei pe 10 metri, da? Nu pot sa va exprim si entuziasmul cu care faceau asta, am vrut sa opresc masina, sa le trag una in cap cu lopata din dotare si apoi sa ma apuc sa inlatur eu pietricelele din drum.

Pe portiunea aia de 100 de kilometri, intre Arad si Oradea, se lucreaza deja de doua luni. Si nu-i gata nici pe jumatate. Am intalnit aceleasi portiuni in lucru si acum o luna, cand am mai dat prin zona. Am inceput sa cred ca semafoarele alea is puse acolo la deruta, ca si asa nu lucreaza nimeni. Plus ca, in zonele in care a fost deja turnat asfatul, au inceput sa apara gropi pe margine.

Sunt de acord ca trebuie sa se lucreze, nu ai cum sa obtii un drum circulabil daca nu-l blochezi, ca sa poti lucra pe el. Ceea ce nu inteleg eu nici in ruptul capului este de ce dureaza atat de mult. Imi aduc aminte ca pe tronsonul Sibiu-Brasov s-a lucrat doi ani. Doi ani pentru 130 de kilometri. Si noi vrem autostrazi :))

Mai copii, cum sa va spun io…am avut un weekend bestial. Da’ bestial! Sa purcedem la a povesti.

Vineri, m-am impachetat frumusel si am plecat spre Cluuuuj. Drept e ca am ajuns numai sambata pe la amiaza, dar am avut o oprire scurta; stiti voi, drum lung, oboseala, o trebuit sa ma opresc sa ma “revergorez” Sambata, inainte sa ajung un Cluj, m-am oprit pret de vreo doua ceasuri pe la Groparele, care era cu Mishu si multi altii intr-un “tim drinking” de mare angajament; mi-am umplut stomacul, care deja se razvratea de foame, cu un pastrav bine facut la gratar, asezonat cu jumatate de lamaie si muuuult mujdei de usturoi. As mai fi stat pe la ei, dar am simtit mintea colectiva a zeilor blogosferei cum ma cheama inspre ei. more…

Pe sistemul “orice continuare e mai proasta decat originalul”, azi vorbim despre reversul medaliei, intamplat in acelasi weekend de pomina de la Arsenal Park (stiu, v-am innebunit, dar o fost ataaaat de fainnnn).

Dupa ce abia ne-am urnit fundurile inspre casa, ca n-am mai fi plecat vreodata din locul ala fain, Ovi, Corina si cu mine am hotarat ca nu-i fain sa ne despartim de Berni (si de colegul lui cel bucatar, care ne-o incantat papilele gustative tot weekendul) chiar atat de usor si ne-am oprit la Ana Lugojana sa gustam din faimoasele clatite banatene. Clatite care mie nu mi se par cine stie ce maiestrie, dat fiind ca sunt gretos de dulci, dar mno, sunt altii care le apreciaza mult.

Cum stateam noi asa, de povesti, cu mintea la ce am facut in weekend, apare pe terasa un domn care il roaga pe ospatar sa tina masa eliberata in urma cu cateva secunde, pentru a-si putea aduce nevasta si bebelu’ de la masina. Osparatul zice “sigur, nici o problema” (l-am auzit, deci nu vorbesc din filme), iar omul pleaca dupa familie.

Dupa nici doua minute, omul se intoarce si stupoare: masa despre care vorbise cu ospatarul era deja ocupata. Intrebandu-l pe om de ce n-a tinut masa rezervata, raspunsul a fost: “Dom’ne, io am treaba, nu pot sa stau langa masa s-o tin ocupata”. Bineinteles ca barbatul s-a enervat si i-a spus ca no, daca stia ca nu poate sa tina masa, trebui sa spuna, ca statea el si nu mai mergea pana la masina. Moment in care a urmat o alta replica de mare angajament: “Pai asa trebuia sa faceti”.

Intre timp, alta masa mare se eliberase, insa barbatul a vazut ca era o masa libera mai jos si l-a rugat pe ospatar sa-i puna o fata de masa acolo. Replica: “Daca vreti va asezati la aia mare, daca nu, puteti pleca, io acolo nu va servesc.” WTF?!?!?

In tot acest timp, sotia domnului se plimba cu copilul care incepuse deja sa planga si barbatul, scos din toate rabdarile, a cerut sa vorbeasca cu patronul. Eu stiam deja ce replica o sa aiba conducerea, ca daca nu au grija ce oameni isi angajeaza, cu atat mai putin le pasa de clientii nemultumiti. Ceea ce s-a si intamplat: doamna care a venit sa vorbeasca cu barbatul nervos i-a indicat aceeasi masa mare pe care i-a oferit-o si ospatarul. Pana la urma, i s-a pus o fata de masa acolo unde a vrut si a fost servit. Probabil si cu ceva urme de ADN in mancare.

Mi-e sila de astia si i-as da afara in suturi. Insa, din pacate, astia is majoritari si tindem sa acceptam asemenea comportament, ca, deh, asa e in Romania. Si ne miram ca de nush ce cand ii vedem pe unii ca se poarta frumos.

Prima tura de Arsenal Park am facut-o acum doua luni si atunci ramasesem extrem de impresionata de ceea ce putea oferi locul ala. Si m-am intors, vineri, insotita de Ovi si Corina, trepidand de emotie pentru ca ne astepta un weekend plin de surprize.

Sebi si Denisa “se incalzeau” la o bere cand am ajuns noi. Dupa pupaturile de rigoare, Visu’ a fugit in camera si mi-a adus un cadou: o pusca meseriabila, pentru puscaturi de airsoft. A montat-o si mi-a inmanat-o pentru puscaturile de rigoare. more…

…acasa, de la Arsenal Park. Daca prima oara a fost bestial, pentru weekendul asta nu am cuvinte, atat de misto m-am distrat.

Am facut poze cu aparatele altora (as usual) si, de indata ce mai recuperez din ele, fac un foto-post.

Parol.

Ovi, Corina, Sebi, Denisa, Andrei, Groparu, Cassini, Laura, Siropel, Lilisor, va pup, tu!

Vineri dupa-amiaza am plecat de la birou cu gandul clar ca-mi voi petrece un weekend stand in pat, acompaniata de tona de filme care astepta cuminte in laptop.

Vineri seara am primit un telefon de la un prieten care ma invita sa-mi incep sambata dimineata devreme, pentru a testa noul VW Scirocco. Initial am zis da, apoi, sambata dimineata m-am razgandit si am preferat sa mai dorm.

Nu-i bai, ca am fost luata pe sus mai apoi si am plecat la Ungaria pentru ceva shopping si apoi o mica excursie in Budapesta. Nici asta n-a fost sa fie, ca pe drum ne-am razgandit iar. Am ajuns la Oroshaza, localitate mica-mica, care are un strand mare-mare, pe numele lui Gyoparosfurdo.

Apai ce sa va spun io din excursia asta, ca nu prea am ce. Am facut fix nimic, adica: baie, sauna, sauna, jacuzzi, baie, papa, somn, sauna, baie, baie, jacuzzi si tot asa. Vorba unuia dintre prieteni: “Nici n-am gandit in astea doua zile”.

Cu alte cuvinte, mi-am incarcat bateriile foarte misto. Preturile sunt mai mult decat convenabile, am platit 10 euro pentru o zi de Aqua Park + Sauna Park si am avut la discretie vreo 10 bazine cu tot felul de bule si aparate de masaj, 8 saune si 2 jacuzzi. Cazarea a fost 40 de euro pentru o camera dubla, la o pensiune (Neon 2 se numeste) la care au fost numai romani. Camere faine, servire misto, papa bun-bun, ce mai, relaxare la greu.

E adevarat, trei zile ar fi fost prea mult, nu ca ar fi rau acolo, doar ca nu-s io obisnuita sa stau. Dar recomand locul cu caldura, e minunat sa uiti de tot macar pentru doua zile.

Io-s adepta elegantei, dar parca asta e prea de tot. Sau? Ia uite ce poze a facut un prieten, in concediul lui prin Croatia more…

Ziua de ieri a insemnat pentru mine aproximativ 14 ore de condus. Adica 800 de km, Timisoara - Craiova, dus si intors. La un calcul rapid, inseamna cam 57 km/h. E mult, e putin, naiba stie.

Ieri dimineata, devreme tare, am plecat spre Craiova. Stiam ca sunt probleme la drum si mai stiam ca va fi foarte cald, asa ca mi-am spus sa conduc macar cateva ore pe racoare, ca sa am putere pentru cele 60 de grade care se faceau mai tarziu in restul meu de supernova.

Primele probleme au aparut dupa Lugoj. more…

Si-am fost si la Artmania, in sfarsit, ca ma chinui sa ajung de la primul numar, adica de prin 2007.

Prima zi de festival i-a avut pe Tristania, My Dying Bride si Opeth. Io-s fan de gothic, insa doar Tristania a fost pe gustul meu, celelalte doua formatii au fost putin cam hard pentru mine. Am inteles ulterior ca ei promoveaza progressive black metal, chestie destul de greu de digerat. N-as asculta asa ceva acasa, dar multitudinea aia de sunete si basul care imi vibra in piept au fost antrenante. more…