Am vrut sa iti scriu cateva cuvinte pe unul din fluturasele pregatite pentru invitatii nostri de la cina de sambata. Am luat pixul in mana si am atarnat asa, cu el in aer, negasindu-mi cuvintele. Mi-am dat seama ca am nevoie de mai mult decat de cateva randuri ca sa pot sa iti spun macar o parte din ceea ce vreau sa iti transmit.

Cand am aflat de povestea ta, mi se parea inca un caz trist, inca un om bolnav cu care soarta a fost nemiloasa. Am scris un post despre tine, am pus niste bani in cont si mi-am zis ca nu pot sa fac mai mult. Apoi, am mai vorbit cu niste prieteni despre tine. I-am rugat sa puna niste bani in cont. 10 lei, 50 de lei sau 100 de lei, cat au si cat pot. Apoi am vorbit cu Adi Hadean, care vroia sa vina sa gateasca pentru noi, la Timisoara si care a zis ca putem organiza o licitatie pentru a strange mai multi bani. Apoi am vorbit cu Mile, care a avut magnifica idee de a face toata treaba asta organizat, cu oameni multi si mari.

Am inceput o goana nebuna, iar ceea ce a iesit s-a putut vedea sambata. De cate ori ma plangeam ca sunt obosita si nedormita, ma gandeam cat de obosit trebuie sa fii tu. Cate nopti ai stat cu ochii in tavan, tremurand de teama pentru ce se va intampla cu tine si cu copilul tau inca nenascut. Ce lupta trebuie sa fie in sufletul tau pentru ca nu poti sa dai confort si siguranta familiei tale. Gandindu-ma la toate astea, oboseala mea trecea ca si cand n-as fi simtit-o niciodata.

Acum doua zile am stat de vorba cu Ruxa, despre tine. Imi amintesc perfect ce a spus: “Daniel nu este asa cum il vezi in poze. Daniel e slab, i-a cazut parul, poarta tot timpul o masca pe fata, pentru a se proteja de virusi. E foarte grijuliu cu Raluca, nu-i pasa ca e bolnav, se poarta ca si cand el duce fraiele familiei si trebuie sa-si protejeze sotia si copilul pe care il poarta. Nu, nu arata ca in poze, deloc. Cred ca ochii…da, ochii sunt la fel. Se vede in ei bucuria de a trai.”

Iar acum, vreau sa iti multumesc ca m-ai trezit. Pe mine si pe toti ceilalti care spun ca nu pot face nimic sa schimbe ceva. Sa ma inclin in fata ta pentru omul despre care mi-au povestit altii ca esti si sa iti promit ca eu nu ma voi opri la tine. O sa zambesc fericita atunci cand te vei intoarce in tara, sanatos, dar o sa plec mai departe sa mai intind o mana altor oameni care au nevoie de mine.

Curaj, Daniel, nu esti singur.

Sunt fericita. Tot ceea ce s-a intamplat ieri aici a fost peste asteptarile tuturor. Nici nu stiu cu ce sa incep, cred ca trebuia sa fiti acolo ca sa vedeti ce a insemnat aceasta strangere de fonduri. S-au strans 20.000 de lei la licitatie si au fost oameni care au mai donat inca 1.300 de euro. Mie mi se pare incredibil. more…

Sunt fericita. Tot ceea ce s-a intamplat ieri aici a fost peste asteptarile tuturor. Nici nu stiu cu ce sa incep, cred ca trebuia sa fiti acolo ca sa vedeti ce a insemnat aceasta strangere de fonduri. S-au strans 20.000 de lei la licitatie si au fost oameni care au mai donat inca 1.300 de euro. Mie mi se pare incredibil. more…

Suntem pe ultima suta de metri cu evenimentul nostru pentru Daniel. Speram sa fie bine. Speram sa strangem bani. Speram ca invitatii nostri sa se simta bine si sa le aratam cat de mult conteaza sa fim solidari.

Am vorbit cu multa lume in ultimele zile. Cred ca niciodata nu am simtit in jurul meu atata forta cat simt zilele astea. Am fost intrebata daca nu se poate licita online, de catre cei care nu vor putea sa fie langa noi in seara de 27. Acum putem sa spunem da, se poate. Cu ajutorul lui Ovi Sirb, vom avea live streaming. Nu va fi ceva la nivel profesionist, dar va fi ceva facut cu mare drag, ca toata lumea sa poata sa ne urmareasca si sa liciteze pentru Daniel.

Deci, dragilor, va stam la dispozitie la urmatoarele numere de telefon:

0721 907155 - Raul

0745 453245 - Cristina

0742 115489 - Cristina (da, aceeasi)

0749 947872 - Nebuloasa

0742 115716 - Ildiko

Licitatia va incepe undeva in jurul orei 21. Stati cu un ochi pe Twitter si cu altul pe streaming, se va anunta momentul inceperii. Obiectele sunt aici, voi face un update cat de curand posibil.

Deci, ne vedem?

N-o sa prea cititi altceva pe aici zilele astea decat despre Daniel si licitatia pe care o organizam pentru el. Poate ca unii dintre voi se intreaba de ce mergem mai departe daca mogulul Voiculescu a anuntat pe blogul lui ca va face o donatie personala, iar pe blogul lui Reporter Virtual s-a anuntat faptul ca Dan Voiculescu va acoperi suma lipsa.

Din surse mai mult decat sigure am aflat ca suma oferita cu generozitate de patronul Antenelor nu acopera suma necesara pentru transplant. Asta nu inseamna ca acel OM nu merita toata consideratia noastra, pentru ca donatia lui este una consistenta.

Daniel are, in continuare, nevoie de noi toti, sa fim acolo si sa-l sprijinim. Pentru mine el nu mai este un simplu om care se lupta cu boala, a ajuns un simbol pentru toti cei a caror sanatate depinde de un sistem nenorocit, bolnav el insusi de o boala care pare incurabila: indiferenta.

Solidaritatea noastra a facut minuni pentru Daniel si va face in continuare. Haideti sa nu lasam minunile sa se opreasca aici, sa dovedim ca miracolele sunt contagioase, daca ne pasa. Astept e-mail-urile voastre la pentru.viata.tm@gmail.com, sa ne bucuram impreuna de felul in care putem inota impotriva curentului.

Acum ceva vreme, Andreea imi dadea o leapsa in care ma punea sa raspund la urmatoarea intrebare:

„…dacă ai avea de ales, să mori sau să-ţi cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, şterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra trăind veşnic, ce-ai face?”

La vremea respectiva, eram convinsa ca raspunsul meu era asta: sunt un om al faptelor, imi place sa arat mai mult decat sa spun, as renunta la scris daca as avea o camera video pe care sa imi inregistrez gesturile, mimica fetei, rasul si atitudinea. Eram convinsa ca as spune pas cuvintelor, ca le-as lasa sa moara, sa putrezeasca, si m-as bucura de ceea ce pot transmite altfel.

De doua saptamani incoace vad puterea cuvintelor. Pagini intregi scrise pentru ca un om sa aiba o sansa la viata. Articole lungi, pe multe, foarte multe bloguri sau ganduri de bine exprimate in 140 de caractere, pe Twitter. Oameni care n-au avut ocazia sa vada omul Daniel Raduta, dar au simtit disperarea lui din cuvintele scrise pe pagina proprie sau transmise mai departe de altii. Cuvintele au mobilizat oameni si au adus muntele la Mahomed, au transformat imposibilul in posibil si au adus speranta in sufletul unui om macinat de boala, de ganduri si de temeri.

Am simtit si aseara impactul unor cuvinte care m-au zdruncinat si m-au facut sa sufar, desi mi s-a spus ca le-am inteles gresit. Doar niste cuvinte, aranjate intr-un anume fel, m-au clatinat si mi-au taiat din elanul pe care incepeam sa il simt vizavi de o anumita chestie.

Mi-am dat seama ca fara cuvinte n-as putea trai. As fi seaca, fara sens, fara noima, fara scop. N-as putea face lucruri, n-as putea sa mobilizez oamenii sa fie mai buni. Ma bucur ca le am si sper sa nu fie niciodata nevoie sa le ingrop.

Sunt entuziasmata si sper sa am rabdarea necesara sa scriu acest post exact asa cum el exista la mine in minte. Ma bucur ca pot sa fac ceva, putin, pentru Daniel, mai mult decat sa pun niste bani intr-un cont.

Impreuna cu Adi Hadean si Mile Carpenisan (cel care a avut aceasta initiativa) vom face o intalnire a carei scop va fi sa strangem bani pentru operatia lui Daniel Raduta. Povestea o stiti cu totii, vuieste internetul de cateva zile bune deja.

Cum vom face noi: in 27 februarie ne vom strange la Hotel Timisoara, in aceeasi sala in care am tinut blogmeetul cu numarul 22, ca sa degustam preparatele maestrului Hadean. Apoi, vom scoate la licitatie niste obiecte pe care speram sa luam cat mai multi bani. Pentru atmosfera, am deja acceptul lui Ovi Sirb, care il va lua si pe Tudor “Revine” Sirb, ca sa ne incante auzul.

Pentru licitatie avem deja asa:
- casca lui Mile, care va fi licitata si la el pe blog si la actiunea noastra din data de 27; de asemenea, mai avem un obiect surpriza, pe care o sa-l aflam la fata locului sau cu putin timp inainte de eveniment;
- un set de bijuterii oferit de Daciana; revenim cu poze, dar va spun eu sigur ca e superb
- trei trabucuri originale oferite de Raul;
- o surpriza din partea Tomatei cu Scufita (o sa aflati si voi in curand, dar e…aproape deliciosss);
- o alta supriza din partea mea si a Cristinei, v-as spune, dar trebuie pregatita indelung si o voi anunta cu cateva zile inainte de eveniment.
- Phoenix Armory a inceput deja o licitatie la el pe blog: o minunata bratara de argint; de asemenea, el se pregateste sa mai faca un obiect asemanator si pentru licitatia noastra;
- revista Business News din Oradea, prin Flavius Bunoiu, ofera pentru licitatie un weekend la Hotel perla din 1 Mai;
- Nico se desparte de o minunata papusa de portelan, unicat, adusa din SUA, care are si certificat de provenienta; si desi e o papusa scumpa, sunt convinsa ca valoarea sentimentala e inestimabila; iaca mai jos minunea:

- Cristi Boldisteanu ne ofera un tablou, o fotografie nud, 50 x 70 ; daca v-o iau altii inainte la licitatie, mai aveti altele spre care sa va indreptati atentia, Cristi are deja o expozitie deschisa publicului;
- Menta si Usturoi ne ofera un cosulet de prajituri facute de ei, cu manutele dibace, plus un sort care a participat la evenimentul lor in care s-a copt paine;
- Ama, care are prima patiserie pentru caini din Romania, ne ofera un cosulet cu (deja celebrii) “Biscuitii lui Aldo”;
- Elena ne doneaza un medalion de aur, absolut minunat; poza, in curand
- Petre Nicoara ofera 4 abonamente la dansuri de societate, in Timisoara, pentru 4 cursanti, ore de tango, vals si fox gratuit (4 sedinte / 2 ore sedinta), prin intermediul scolii de dans Incognito;
- Radu Ticiu, de la Incubatorul de Afaceri, ofera un voucher de free premium membership pentru un an in cadrul platformei XING (www.xing.com);
- Adi Hadean doneaza costumul de bucatar purtat la multe competitii;
- pentru oamenii de afaceri din sala, Cosmin Dumitru scoate la licitatie un banner pe cladirea Iulius Mall Timisoara; bannerul, realizat de client, va fi montat, afisat si iluminat timp de o luna;
- Gabriela Mirica ofera un ceas de argint lucrat manual;
- cunoscutii foto-jurnalisti Adi Paclisan si Horia Calaceanu scot la licitatie pozele lor de suflet;
- Oana Portase doneaza inelul ei de logodna;
- Tac’su ne ofera discul “Vremuri” al formatiei Phoenix, original, pe vinil, editie 1968;
- Cristi Tzecu ofera un tablou cu fotografia care a castigat marele premiu la Grand Concours De Photo din Franta; superba, va zic…
- Calea Ceaiului ofera o sabie din colectia personala;
- pictorul Dan Bunea ofera un tablou care de numeste “Fortarea Finala”; sugestiv, nu?
- Dellines ofera o cutie din lemn, lucrata manual;
- Alex Ursa ofera trei roci vulcanice de pe vulcanul Etna;
- VisUrat ofera spatiu publicitar la el pe blog, pentru trei luni de zile;
- Dream Production ofera pentru licitatie un voucher de consultanta WordPress de 8 ore pentru unul dintre oamenii sau companiile prezente la eveniment. Ca detalii, voucherul include o zi de lucru de dezvoltare/configurare/optimizare/copywriting din partea Dream Production.

Abia am deschis lista si sunt convinsa ca mai sunt multi care vor dori sa doneze. Astept propunerile voastre pe adresa de mail nebuloasablonda@yahoo.com. Am inchis lista, am trimis-o la printat, multumim din suflet tuturor!

Pana una alta, ia puneti mana si cititi despre ce inseamna sa fii donator de celule stem. Pentru ca impreuna putem reda speranta celor a caror viata depinde de noi.

Cand vine vorba de ajutat un om, vorbele conteaza prea putin. E prima oara cand sustin pe pagina asta o actiune de acest fel si asta nu pentru ca sunt fara inima, ci pentru ca sunt atat de multi cei care trebuie ajutati…

De ce Daniel? Poate pentru ca e de varsta mea si ma gandesc ca mi s-ar fi putut intampla mie. Poate pentru ca asteapta un copil care, in mod sigur, va avea nevoie de el. Si poate pentru ca mi se pare absurd sa fii pus fata in fata cu moartea doar pentru ca traiesti intr-o tara care nu are tehnologia necesara transplantului de care Daniel are nevoie.

Chiar conteaza fiecare leu.