The Full Monty – Teatrul National Timisoara
Iata ca a fost si premiera celui mai asteptat spectacol al actualei stagiuni a Teatrului National Timisoara: The Full Monty de Terrence McNally si David Yazbeck, in regia lui Razvan Mazilu. Un spectacol total, cu dans, muzica si personaje puternice si recunosc ca am ajuns la teatru cu niste asteptari enorme. Care nu mi-au fost inselate deloc. Da’ deloc.
Povestea e simpla: niste barbati disperati ca au ajuns someri gasesc o solutie pentru a face niste bani si pun la cale un spectacol de striptease masculin in care vor merge pana la capat, dezbracandu-se de tot, de haine, inhibitii si temeri.
Nu vreau sa fac o recenzie a spectacolului, nu stiu sa fac asta. Vreau doar sa va rog (pe cei din Timsoara) sa mergeti sa vedeti cel mai bun spectacol pe care eu l-am vazut pus in scena de un teatru romanesc. Sa vedeti o adunare de forte incredibila, un decor fantastic si niste actori care canta, joaca si danseaza timp de 3 ore, acompaniati live de o orchestra condusa magistral de David Crescenzi.
Finalul spectacolului a ridicat sala in picioare, la propriu. Spectatorii au dansat, au cantat, au chiuit, au aplaudat frenetic, a fost o atmosfera de vis. Jos palaria pentru Mazilu, care a dovedit ca poate sa regizeze la fel de bine pe cat poate sa danseze.
Magistral, chapeau!
Tweet
Ce tare! Tocmai voiam sa scriu la mine despre Dan Clark si al sau “How Not To Live Your Life”, proaspat incheiat la BBC Three, acum o saptamana, printr-un Christmas Special. De ce zic ca-i tare faza? Pai in ultimul episod din serialul propriu zis – difuzat, ce-i drept, acum un an – se intampla o chestie asemanatoare: trupa locala de teatru adapteaza pentru scena filme celebre. Acum va trebui sa aman, pentru ca ar trebui sa fac si legatura cu acest spectacol al lui Razvan si, inainte de asta, ar fi bine sa-l si vizionez. 😉
Arată foarte bine! Zici că e desprins din poveşti
Pentru o vreme m-ai ingrijorat cu ceva remarca dintr-un articol trecut. Ma bucur ca e un spectacol reusit. Sper sa-l vad in 2012.
Richie, mai ai ocazia pe 7 ianuarie si pe 28 😀
Richie, articolul ala urmeaza, nu renunt la el. Am zis sa nu-l public la sfarsit de an si nu are legatura cu calitatea spectacolului
deea …defapt este in 7-8 si 27
A fost extraordinara piesa, merita vazuta! Inca o data iti multumesc Tita pentru ca m-ai dus sa o vad :).
Piesa de teatru este extraordinara, merita vazuta!
slab spectacol.
si nu asta m-a deranjat cel mai tare. aproape toate spectacolele de la national sunt slabe. Dar a fost si de prost-gust. Ma enerveaza teatrul care sanctioneaza vulgaritatea ca sa fie pe placul spectatorilor.
PS. Ioan Holender dupa 5 minute a trecut in “face palm” mode continuu, iar dupa 20 de minute s-a ridicat si a plecat.
Abia asteptam sa vad spectacolul, alaltaieri, 13.11.2012, la Opera din Bucuresti. De cum am aflat, i-am facut loc in programul meu, am tremurat ca poate nu voi mai gasi bilete si am spus de el tuturor prietenilor. Mi-l recomandau regizorul (dl. Mazilu) si filmul de la care pornea si pe care l-am savurat. Nu mi-au trebuit alte informatii, atat imi era de ajuns. Ah, da, si conta ca era altceva, adica un musical (de cate ori avem noi ocazia sa vedem asa ceva?) si venea din Timisoara, care va sa zica oameni noi, idei noi.
Cum a fost? Pai… Am rezistat numai pana la pauza. Mi s-a parut deplorabil. Poate as fi inteles si acceptat ca actorii nu stiu sa cante…ca nu stiu sa danseze…desi era vorba de un MUSICAL. Dar nu ma asteptam sa nu stie nici sa joace. Totul in spectacol mi s-a parut grosier, vulgar, facut parca pentru oameni cu IQ subunitar. O suparare a unui personaj era redata exclusiv prin urlete sau tavaleli pe jos (la propriu).
Cantecele nu aveau nimic deosebit, vocile lipseau, si se mai si concurau cu muzica, eu intelegeam cam 60% din cuvinte. Simteam nevoia de subtitrare.
Dupa cum am spus, la pauza am plecat. Si imi venea sa merg la necunoscutii din foaier, sau mai ales la cele cateva vedete din bransa prezente, si sa ii intreb “Voua chiar va place???”
Claudia, sa stii ca te inteleg. Si mie mi s-a intamplat sa merg la alte spectacole (musical-uri, cu predilectie), in festivaluri, si sa nu semene deloc cu ceea ce asteptam eu. Cred ca se intampla un fenomen ciudat, acela in care actorii nu stiu sa redea acelasi sentiment atunci cand sunt in deplasare, fata de sala in care au repetat si au avut premiera.
Imi pare rau de experienta urata pe care ai avut-o, dar sa stii ca spectacolul chiar e bun (eu l-am vazut doar acasa, la Timisoara) si valoros.