Stimati pietoni

Io va respect. Incetinesc cand ma apropii de o zebra aia menita sa va faciliteze trecerea de pe un trotuar pe altul. Opresc chiar si atunci cand va vad nehotarati si stau in spatele volanului cu rabdare de fier, invitandu-va galant, cu o miscare generoasa a mainii mele drepte, sa treceti dracului odata.

Cand va dati jos din tramvai, stiu ca o sa va urmaresc vreo doua minute cum treceti. Cand sunt undeva in centrul orasului, stiu ca ma asteapta treceri de pietoni pe care voi o sa treceti unul cate unul, dintr-o parte si din cealalta, in ritmul vostru de melc batran si bolnav de spondiloza. Am rabdare, nu ma crizez, chiar va mai si zambesc intelegator atunci cand va uitati speriati spre mine, stiind probabil ca astept de cateva zeci de secunde bune.

Incerc sa fiu cu ochii in patru seara, ca va stiu predilectia pentru a va imbraca in negru tocmai pentru a-mi fi mie aproape imposibil sa va detectez in noapte.

Dar va rog eu frumos, macar asa, de amorul artei: nu incercati, macar o data, sa faceti gestul ala inutil (stiu, e pierdere de vreme) de a va ASIGURA inainte sa tasniti pe trecerea de pietoni?


19 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *