Scoala Militara – la plimbare prin Cetate
Ieri am fost sa vad Cetatea Alba Iulia. Ok, sa vad asa, o foarte mica parte din ea (desi in total m-am plimbat vreo 6 ore), pentru ca e imensa si imposibil de strabatut la pas intr-o zi. Plus ca inca se lucreaza la reabilitare (termenul de executie expira in 2013, deci mai avem putin de asteptat).
Cum ma plimbam eu asa, asteptand sa inceapa ceremonia schimbului de garda (o sa povestesc mai pe larg in zilele urmatoare ce inseamna asta), vad un grup mare mare de copii imbracati ca niste marinari, frumosi foc si plini de energie, desi foarte disciplinati si pareau ca asculta cumva de o forta invizibila, ca indrumatori nu prea vedeam pe langa ei.
O jumatate de ora mai tarziu am ajuns langa ei, urmarind ceremonialul de tragere a salvelor de tun, imediat dupa schimbul de garda. M-am asezat pe iarba si i-am urmarit, eram curioasa sa stiu cine sunt, de unde si ce fac la Cetate. Erau atat de cuminti, ca nu-mi venea sa cred ca stau langa niste copii ce nu pareau sa aiba mai mult de 16 ani. Erau uimiti de maretia ceremonialului si vorbeau in soapta, de parca oamenii din partea cealalta puteau sa-i auda cumva.
Inainte de plecare am aflat ca au intre 14 si 15 ani si sunt anul 1 si 2 de la scoala militara (adica a 9-a si a 10) din Alba Iulia si au venit sa vada cetatea pentru ca profesorii lor cred ca e important sa stie de ce exista aceasta scoala tocmai la Alba Iulia. Sa cunoasca istoria, sa vada putin din ceea ce a insemnat Cetatea, sa pretuiasca locul in care au ales sa invete. Erau foarte impresionati si incantati de ceea ce au vazut.
Copiii astia sunt veniti din toate colturile tarii si, fiind intr-o scoala militara, nu prea stiu ce e aia timp liber. Si nici plecari spre casa prea des nu se intampla, au nevoie de permisii. Au ales, de mici, sa renunte la intalniri cu prietenii, mers la film, la inghetata, iar de cluburi si alte cele nici nu se pune problema.
Nu stiu ce s-a intamplat la bac la Scoala Militara din Alba Iulia, dar tind sa cred ca acei copii pe care i-am intalnit ieri o sa-si ia bac-ul. Toti.
TweetRelated Posts
-
Cum o fost la Cluuuuuj
14 Comments | Jul 26, 2010
-
De suflet. Din Oradea
3 Comments | Jul 7, 2012
-
Religie si tinerete. Un moment
4 Comments | Jun 5, 2012
-
Uitasem de vioara
3 Comments | Nov 15, 2011
Au avut promovabilitatea 100%. Este cel mai bun liceu din judet.
Eu am terminat Scoala Militara din Alba Iulia. Pot sa zic ca am iesit un alt om de acolo. Si da.. orasul este extraordinar!!!
Am aflat si eu asta azi, de la oamenii din Alba Iulia. Cumva, eram convinsa ca e un liceu foarte bun.
Ce frumos Da, orasul e minunat.
Colegiul Militar Mihai Viteazu din Alba Iulia este cu adevarat o scoala de exceptie. Sa stii ca ii voi arata si colonelului Marcel Domsa, comandantul unitatii, ce frumos ai scris despre ei. Uite si site-ul lor: http://www.colmil-mv.ro/
Eh, esti tu un dragut, practic n-am scris despre ei, ci despre perceptia mea. Eu aveam o cu totul alta imagine despre un elev de scoala militara (stiu, preconceptii, nu e bine) si m-am bucurat sa-i vad asa entuziasti
incantata sa vad aceasta postare,eu faceam parte din acel grup de elevi de la liceul militar din alba iulia,si eram in clasa a9a toamna trecuta cand s-a intamplat acest eveniment.(tin sa mentionez ca eram numai elevi de clasa a9a la aceasta plimbare cu scopul de a ne familiariza cu orasul deoarece era prima noastra saptamana in acesta)
Alexandra, ma bucur foarte tare ca esti incantata. Eu m-am simtit foarte bine langa voi si m-am lasat entuziasmata de entuziasmul vostru. Sper ca primul an de Scoala Militara a trecut cu bine, multa bafta in continuare
Deasemenea ,am facut si eu parte din acel grup si tin sa va spun ca si noi am ramas cu amintiri foarte frumoase din acea zi. Ma imprezioneaza faptul ca in ochii altora parem atat diferiti iar pe noi nu ne afecteaza foarte mult “libertatea” pe care intr-un fel sau altul nu o avem.
Poate te gandesti sa imi povestesti cateva cuvinte despre cum e viata intr-o scoala militara. Mi-as dori foarte tare sa pot publica aici, pe blog, niste randuri despre o viata pe care noi nu putem s-o intelegem asa, ca voi Ce zici?