Orase si festivaluri
Cred ca postul asta va fi un fel de intrebare retorica, pentru ca nu stiu daca voi gasi un raspuns care sa ma multumeasca: oare de ce, in timpul festivalurilor (de oricare ar fi ele) oamenii oraselor in care se tine respectivul festival sunt suparati pe organizatori, municipalitate si cei care vin din afara orasului, strict pentru festival?
E o situatie pe care am intalnit-o la Cluj, la Alexandria, la Oradea si la Sibiu. In timpul TIFF-ului de anul asta, la fel ca si in timpul FITS-ului, auzeam aceleasi plangeri: sa se duca dracului, dom’ne, cu festivalul lor, ca ne incurca noua circulatia/mersul pe jos/viata in general (referindu-se la momentele in care circulatia din Piata Mihai Viteazu era restrictionata din cauza proiectiilor filmelor in aer liber).
La Alexandria oamenii care veneau pe terasa oficiala a festivalului se uitau urat la toata lumea care purta badge. Le invadam terasa, eram multi si galagiosi pentru ca ne simteam tare bine.
La Sibiu oamenii sunt deranjati de bugetele mari alocate de primarie pentru festival. Si mai sunt deranjati de multe altele: oameni multi, circulatie inchisa pe unele strazi in timpul spectacolelor in aer liber si in timpul focurilor de artificii.
Cand am fost la Oradea, la Toamna Oradeana, am surprins o discutie intre doua fete care nu pareau sa aiba mai mult de 18-19 ani:
– Imi bag picioarele in astia cu festivalul lor! Au inchis centrul, iar si uita-te la aia ce blocati is cu masinile.
– Am vazut. Io nici nu vreau sa mai merg, nu ma intereseaza ce au ei in program.
– Eh, pai au. Ca vine Connect-R.
– A, deci tre sa mergem.
Cu alte cuvinte, nu ne place cand avem acces la spectacole care ne plac (desigur, mie nu-mi place Connect-R, dar mi-au placut Zdob si Zdub, de exemplu), insa nu vrem sa facem un minim de efort pentru a intelege ca unele lucruri cer niste sacrificii ce tin de confortul nostru ca locuitori ai unui oras.
Deci? Raspunsuri?
Tweet
Un festival ar trebui sa fie o bucurie pentru toata lumea, inclusiv pentru localnici, o sarbatoare in toata regula. Dar se pare ca multi prefera petrecerile private. Lumea e mult prea incrancenata, stresata…
Cred ca tine de caracterul si educatia celor pe care i-ai auzit plangandu-se de festival. Si-n plus, suntem o natie de nemultumiti – asa ziceau ceva surveys dintr-un articol pe care nu-l mai gasesc acum. Anyway, ca sa-mi intaresc afirmatia, o simpla cautare “romanii sunt nemultumiti” cred ca iti va da raspusul.
..si nimeni nu mai stie sa se bucure de lucrurile frumoase.
Am vazut ce ai scris. Total de acord. Eu am mai zis ca e o provocare foarte mare sa gasesti lucrurile bune din Romania. Asta nu inseamna ca nu exista, ci ca e mai greu sa treci de bariera asta “la noi in tara totul e nasol”.
Mi-ai amintit de un tovaras de-al meu care era foarte suparat “pe mine si pe maratonul meu”, ca nu mai putea circula cu masina in centru. Era vorba de Maratonul International Bucuresti din 2008, ocazie cu care s-au blocat niste strazi din centru, ca asa se face la orice maraton. El era foarte nervos si pe organizatori si pe mine – desi eu eram un simplu participant.
Ca sa-ti raspund si la intrebarea ta: oamenii se obisnuiesc cu o anumita rutina si tot ce vine sa le strice rutina (si nu e pe placul lor) e automat vazut ca ceva nasol.
Sa stii ca asta cu “al tau” am patit-o si io la Sibiu, cand am fost la FITS. M-am intalnit cu o prietena la fel de nervoasa pe mine cum era prietenul tau pe tine. Iar eu eram un spectator, din cateva zeci de mii
Buna, e prima data cand comentez pe blogul tau, dar te urmaresc de ceva vreme. Am vrut sa comentez prima data cand ai scris despre FITS, dar am uitat atunci. Vad ca reiei subiectul acum si imi reamintesti ca atunci am fost deranjata de parerea care ti-ai format-o despre sibieni. Intr-adevar sunt voci care cred ca bugetul alocat FITS e prea mare. Insa pe mine ma deranja partea in care spuneai (si vad ca iti pastrezi punctul de vedere) ca sibienii sunt total dezinteresati de festival. In primul rand gandeste-te la faptul ca sibianul obisnuit merge la lucru in perioada FITS, deci nici sa vrea nu ar putea participa la prea multe evenimente. Eu personal ma gandeam sa imi iau cncediu in perioada festivalului pentru ca altfel nu m-as putea bucura de el. Cand ajungi acasa la 7 seara, e greu sa mai ajungi si la teatru. Asta e motivul “absenteismului” localnicilor. Pe langa asta, sa cumperi bilete la piesele din timpul festivalului este aproape imposibil, iar unele dintre piese au premiera le festival, iar apoi sunt jucate inca mult timp pe scena TNRS.Partea frumoasa e ca scade si pretul biletelor. multi sibieni aleg sa nu “se ingesuie” in aceea saptamana de festival.
Asta e parerea personala a unei sibience care merge chiar des la teatru.
As mai putea spune multe, dar deja m-am intins prea mult.
Inchei felicitandu-te pentru blogul pe care il ai, cu mentiunea faptului ca in ultima vreme citesc doar posturi despre evenimente la care participi. Sunt interesante, dar fac sa dispara acea savoare a blogului pe care am gasit-o prima data cand am inceput sa te citesc.
O seara minunata.
Daca ai citit cu atentie, ai fi vazut ca ma nicaieri nu am facut referire la participarea sau neparticiparea sibienilor (sau ai locuitorilor oricarui alt oras cu festival) la spectacolele din cadrul FITS. Ci la atitudinea fata de festival, in general. Nu doar a sibienilor, ci a oamenilor dintr-un oras in care exista un festival.
Apoi, daca citesti acest blog de ceva vreme, ai vazut ca posturile mele nu sunt despre evenimente, ci despre intalniri cu oameni. Mi se pare fascinant sa ma intalnesc cu atatia oameni de valoare din tara asta. Si da, scriu despre asta pe blog. Merg la festivaluri. Scriu si despre asta pe blog. Asta imi e viata si o scriu exact in felul in care mi se intampla.
Nu mai scriu despre mers in crasme pentru ca nu mai fac asta. Nu mai sunt rautacioasa pentru ca am invatat sa vad lucrurile frumoase.
Viata si jobul meu implica participarea la evenimente. La unele pentru ca vreau si la altele pentru ca sunt invitata. Am incercat sa aduc ceva nou la fiecare festival la care am participat. Sunt lucrurile care ma fac pe mine sa ma simt mandra ca traiesc aici.
Multumesc ca ma citesti