Pareri sa fie, dar cu decenta
Alexandra a scris un articol excelent despre cum parerile tind sa devina drept de veto, ori ceva, ca le dam pe ale noastre drept axiome si pe ale altora nu mai stim sa le acceptam. Nimic mai adevarat, parca am uitat cum sa fim constructivi in momentul in care explicam unor oameni ca gresesc.
Aseara, pe Twitter fiind, am vazut o remarca extrem de malitioasa a lui Marius Rusu, care suna cam asa: “Eram cel mai mare fan în viaţă al lui Whitney Houston. Of, săraca. I-o fi frig?”. Cum ar veni, un om a murit, iar eu am chef sa fac misto de asta, nu conteaza ca acel om nu mi-a facut mie nimic rau, nu mi-a injurat familia, nu mi-a pus piedica pe strada, eu hotarasc ca nu merita respectul meu. Intreaga conversatie pe tema asta (ca, evident, m-am burzuluit) o gasiti aici.
Stiti ce e trist? Ca Marius e convins ca eu am o problema cu parerile lui, nu cu faptul ca vorbeste urat despre un om ce tocmai a murit. Si poate ca asta n-ar fi o problema daca el nu ar fi unul din oamenii despre care stiu sigur ca gandeste mai mult decat sa-si duca painea la gura si s-o mestece, asa ca, cumva, aveam niste pretentii.
De cate ori moare cineva cunoscut, sunt foarte multi cei care arunca cu pietre in ei si sa ma bata sfantu’ daca io pricep de ce. Cand a murit Michael, social media romaneasca a fost plina de invective si de ura la adresa celui care a revolutionat industria muzicala, care a fost inspiratie pentru extrem de multi artisti. Cans a murit Amy Winehouse, au ras toti de ea, ca e o drogata, o betiva etc. Cand a murit Madalina Manole, nu mai zic, iar acum, moartea lui Whitney Houston scoate din nou niste monstri la suprafata, oameni care habar nu au ce a facut ea in muzica, dar care isi permit sa o judece, ca niste Dumnezei de apartament ce sunt ei.
Nu zice nimeni sa fiti fani, nu zice nimeni ca trebuie sa fiti piosi, dar mi-as dori ca macar unii dintre cei care arunca cu piatra in vietile artistilor sa invete putin ce e aia decenta si sa taca atunci cand n-au nimic bun de spus.
PS: ce e atat de deranjant daca apar sute de fani peste noapte, atunci cand moare un artist? Ne costa pe noi painea de la gura ca aia se declara distrusi de moartea artistului?
Tweet
Nu cred ca e vorba de faptul ca ne ia cineva paine de la gura. Mie mi se pare ciudat cum nu prea ascultau multi din lista mea (de facebook) Whitney pana acum si acum toti pun melodiile ei si se declara cei mai mari fani si toti au crescut cu muzica ei. Si mie imi pare rau ca a murit, era o cantareata nemaipomenita, dar nu pot sa zic ca era preferata mea… Cred ca unii tind sa exagereze si profita de orice moment de genul asta (oricat de rautacios suna) pentru a iesi in evidenta cu sensibilitatea lor (mai mult sau mai putin imaginara). Bineinteles, asta e ceea ce am observat eu la cei din jurul meu, nu e neaparat o chestie generala.
Hai că nu am zis că ai avea ceva cu mine sau cu părerile mele. Te-am prins mai aprinsă și probabil din acest motiv ti-ai dat drumul. Știi că mi-ești simpatică și că te iubesc (în felul meu) așa că nu cred că-și mai are rost polemica asta. Să fie iertată Whitney Houston acolo unde o fi ajuns.
Tu să te însănătoșești grabnic și să ai parte numa de bine.
Oana, si cu ce ne deranjeaza pe noi fanii astia rasariti peste noapte? Treaba lor, sa faca ce-or vrea, eu am lucruri mai importante de facut decat sa ma indignez ca unii sunt prea sensibili pentru gusturile mele.
Marius, e pacat ca ajungem la discutii de felul asta, cand un om moare. Atat.
Una este sa nu fii de acord cu ce zice o persoana si alta e sa-i spui ce ar trebui sa zica sau sa nu zica. Si cam asta faci tu aici, ii sugerezi respectivului ca mai bine ar fi sa taca din gura decat sa se exprime.
Uite, ca sa-ti dau un exemplu. Eu nu sunt de acord cu articolul tau dar iti spun ca nu sunt de acord. E o diferenta intre a-ti spune asta si a-ti spune ca mai bine nu scriai asa ceva.
Problema cea mare ar fi ca daca omul nu exprima ceva urat nu inseamna ca nu gandeste ceva urat si genul asta de auto-cenzura pe care o sugerezi incurajeaza lipsa de sinceritate. Eu unul prefer sa aud opinii sincere decat sa aud opinii frumoase.
Desigur, oricine poate avea o parere. Daca nu esti de acord cu faptul ca eu indemn la decenta, atunci poate nu ai ce citi pe blogul acesta
Nu-mi fac un obicei din a-i citi doar pe cei cu care sunt de acord, ar fi ignorant din partea mea.
Totusi, e o diferenta mare intre a indemna la decenta si a-i spune sa nu se exprime. Haide sa facem o mica analogie.
Este ca si cum ai indemna pe cineva la sanatate, dar i-ai spune sa nu tuseasca. Desi daca n-ar tusi, ar fi mai greu pentru altii sa-si dea seama ca e bolnav, lipsa tusei nu este nicidecum sinonim cu sanatatea. Este in cel mai bun caz o masura superficiala de a parea sanatos. Ce administrezi tu este medicament de tuse sau spray de nas cand pacientul sufera de gripa :).
Cam asa si si cu decenta, doar ca o persoana nu zice lucruri urate, nu inseamna ca nu le gandeste si nu le simte.
Nebuloasa, pe mine personal nu ma deranjeaza pana nu incep sa ma agaseze si sa ma intrebe de ce nu sufar :D.
Tin sa-i dau dreptate lui Nebu cand vine vorba despre parerile romanilor la adresa artistilor decedati . Suntem niste imbecili care nu stim altceva decat sa criticam si sa judecam fara nici un drept viata celor care probabil ne-au ajutat sau chiar ne-au facut sa ne schimbam viata prin muzica, versurile sau vorbele lor .
Vlad, chiar nu iti inteleg exemplul si mai ales argumentul tau impotriva acestui articol . A murit Whitney Houston, o artista de care am auzit cu totii , majoritatea am crescut cu muzica ei, am vazut filme cu coloana ei sonora, ne-a placut, am ras si i-am laudat muzica la un moment dat dar totusi , acum , avem tupeul incredibil sa o criticam, sa aduce argumente injositoare la adresa ei . De ce ? Pentru ca asa suntem ca si oameni si sincer ma intreb deseori , ce dracu ne face sa fim asa rai ? De unde atata tupeu sa comentam noi, care sa fim seriosi, 99% nu suntem nici artisti nici compozitori, nu am contribuit cu nimic la industria muzicala, dar brusc, ne trezim sa comentam la adresa unora dintre cei mai mari muzicanti care au existat (aici subliniez si pe M. J . ) .
Cand citesc asemenea comentarii cu vorbe grele la adresa lor, mi se face pur si simplu greata si ma intreb, oare cel care face asemenea aluzii/comentarii la adresa raposatului, cu ce drept le face , si ce contributie a adus el acestei lumi de l-a facut un mare expert in a critica pe altii ….Jenant, pur si simplu jenant …
Suspeiarba, exact, despre asta vorbesc. Multumesc
Artistii astia in ultimii ani au fost niste ‘umbre’ fata de ce au fost odata. Dar nu mi se pare motiv de misto, mi se pare TRIST. Noi, cu existenta asta ‘anonima’ a noastra, habar nu avem ce inseamna o viata in fata reflectoarelor. Nu stim ce inseamna sa treci din caruta in Rolls Royce, nu stim ce inseamna viata aia ‘falsa’ printre vedete.
Nu iau apararea acestor artisti pentru ca se pare ca nu au fost suficient de puternici incat sa reziste in nebunia aia, dar, din nou, nu stim ce inseamna de fapt nebunia aia. Celebritatea este misto de tot, pana nu te mananca de viu. Pana nu poti sa-ti duci copilul la o inghetata, ca ai o armata de hiene dupa tine, gata sa te pozeze cum pot si sa umple ziarele cu tine.
Multi artisti au plecat de la o viata normala, ca a noastra, sau de la saracie, la un alt stil de viata. Pe care nu au fost pregatiti cu totii sa-l infrunte. Cu alt anturaj din care NU toti iti doresc binele.
Este trist ca ne batem joc de asemenea tragedii, pentru ca SUNT niste tragedii. Si in multe cazuri exista copii lasati in urma, copii care au trait cu trauma de a avea parinti narcomani si acum de a fi din nou sub ‘microscop’ pentru ca au murit parintii.
Hai sa lasam mistourile proaste la o parte si sa ne bucuram ca au existat asemenea muzicieni si sa ne intristam ca si-au incetat viata atat de devreme. Este trist.
@suspeiarba
In primul rand, problema mea cea mare este ca fiecare ar trebui sa zica exact ceea ce gandeste si ceea ce simte, chit ca gandeste lucruri pozitive sau ca gandeste lucruri negative. Tu de ce ai o opinie negativa despre cei care fac misto de WH? Cine-ti da tie dreptul sa-i judeci? Toti avem dreptul de a judeca, chit ca judecata noastra deranjeaza pe altii.
Si apropo, sa zici despre WH ca a fost o persoana minunata, tot insemna c-o judeci. Judecata n-are numai sens peiorativ. Chit ca il laud pe X sau il critic pe X inseamna ca l-am judecat.
In al doilea rand, faptul ca un om tace si nu-si spune opinia, nu inseamna ca n-o gandeste si n-o simte. Cate ganduri negative nu se ascund in spatele cuvintelor frumoase?
Poti sa fii sublim in viata- o clipa doar – ramai, mai devreme sau mai tarziu, in amintiri…
Prea multe ganduri, bune si rele …dar nu ai prins ideea postului meu …nu a zis nimeni sa nu judeci pe altii, atata timp cat o faci cu o anumita limita de bun simt (mai ales ca respectiva/ul a decedat). Asta ma deranjeaza, ca lumea isi uita lungul nasului cand ii este permis ceva, inclusiv dreptul de a judeca pe cineva. Nu mai stim sa ne limitam si se pare ca in ultima perioada totul e mai intunecat, vorbele sunt mai grele si mai rautacioase si toate acestea vin din partea unor oameni care simt nevoia de afirmare, de mediatizare sa-i spunem asa.
Vorba aceea, melodia lor …”Nu mai stim sa iubim ” ..
O zi placuta.
In sfarsit… credeam ca doar eu sunt deranjata de treburile de genul asta. Am auzit si eu de la cineva ‘nu inteleg de ce atata lume e trista din cauza mortii unei cantarete drogate’. Bai, o fi fost, nu zic. Da’ asta nu schimba faptul ca a fost un artist cum nu a vazut prea multi lumea asta. Si nu schimba faptul ca e vorba de moartea unui om, o moarte la 48 de ani. Mi se pare deplasat sa zici de Whitney Houston ca nu e decat o cantareata drogata. Inteleg ca nu esti fan, nu e pe gustul tau, da’ hai sa avem putin respect.
Singurul lucru de “rau” pe care pot sa il zic este ca , din pacate, si-a cam facut-o cu mana ei.
Este trist, nimeni nu stie prin ce a trecut si nu e bine sa aruncam cu pietre in ea acum.