Cum ar fi sa ne respectam artistii?
Citeam ieri la Calin despre concertul la care fusesem si eu vineri seara, la Sibiu, in Oldies Pub, concert tinut de “trupa casei”, adica Oldies Band. Eu ajunsesem abia la a doua parte a concertului, deci n-am vazut lucrurile pe care le descrie Calin, insa am vazut (din nou) aseara cum timisorenii nu stiu sa aprecieze un artist.
Zoia Alecu, caci ea ne-a incantat auzul, e o femeie care emana o putere fantastica. Zambetul acela al ei, pe care il are inca din momentul in care isi ia chitara in brate, e molipsitor. E unul dintre putinii artisti romani care canta cu atata bucurie,ca iti doresti sa o asculti in fiecare zi si, mai mult decat atat, iti doresti sa te invete de unde isi ia toata energia aia cu care isi incarca publicul, de fiecare data.
Au fost vreo 50 de oameni la concertul de aseara, insa Zoia a cantat doar pentru maxim 30, ceilalti fiind ocupati sa vorbeasca atat de tare de parca scopul lor pe seara aia era “hai sa vedem daca putem sa acoperim artistul cu vocile noastre”. A fost un zumzet necontenit, venit de la o masa unde stateau ceva mai mult de 10 persoane, care se hahaiau si povesteau, ignorand complet minunea ce se auzea dinspre scena. Si, din nou, mi-a fost rusine de timisorenii astia pe care nu ii inteleg de ce mama naibii mai vin la concerte daca n-au chef de ele. Ca doar nu-i obliga nimeni.
Cu toate astea, aceasta doamna a continuat sa cante, ignorand, cu o eleganta aproape ireala, orice zgomot care venea pana si dinspre bar, de la oamenii care ar fi trebuit sa fie primii care sa faca liniste: barmanii si ospatarii localului. Ceea ce imi intareste convingerea ca astfel de spectacole trebuie sa fie facute in locuri in care si angajatii si clientii sa inteleaga ce se petrece pe scena.
Insa Zoia e un artist adevarat, iar ultima melodie a concertului a fost cantata intr-o liniste deplina. Pentru ca pana si acei oameni care ne-au bazait timp de o ora si ceva au simtit aceasta voce care iti patrunde pana in ultimul colt de suflet si au inteles ca, macar pentru 3 minute, trebuie sa taca.
Daca mai vreau concert Zoia Alecu? Bineinteles ca mai vreau. Daca mai vine? N-as paria foarte tare, desi ea stie ca noi, astia care am stat mai in fata si am cantat cu ea, am vrea s-o mai auzim incantandu-ne. Sper doar ca in seara asta, la Arad, sa aiba parte de mai mult respect decat a gasit la Timisoara aseara.
Asa ca daca sunteti din Arad si aveti chef de o ora si un pic de muzica adevarata, mergeti deseara la clubul Flex, de la 21.30. Parol ca n-o sa va para rau.
Tweet
Indignarea ta imi aduce aminte de concertul Vaya Con Dios din Fratelli, de acum 1 an si ceva. A fost foarte multa lume, probabil obisnuitii casei. 90% din public vorbea atit de tare incit dupa citeva piese, Dani Klein a rugat publicul sa vorbeasca mai incet, ca nu se poate concentra, apoi dupa alte 2 piese a intrebat la microfon de ce e nevoie sa dai bani pe un bilet de concert de club daca tot ce vrei sa faci e socializezi cu prietenii, apoi dupa alte 3 piese a spus ca nu i s-a intimplat niciodata asa ceva… A dus concertul pina la capat, a cintat ireprosabil, dar era dezamagita, nervoasa, contrariata, si n-a ascuns asta.
In cite cluburi o fi cintat femeia pina acum, in 3 decenii de cariera internationala? Citeva sute, probabil. Si nu i s-a intimplat niciodata asa ceva.
Mi-a fost cu adevarat rusine. Eram undeva pe la jumatatea salii si nu auzeam nimic din muzica lor. Se auzeau numai oameni racnind si pahare ciocnindu-se.
Trist.
Ioana, si la noi s-a mai intamplat, si inca de curand, cu o alta artista care ar fi trebuit sa aiba parte de mai mult respect: http://nebuloasa.info/maria-iarta-ne
Un motiv pentru care concertele ar trebui să se țină, din nou, ca pe vremuri, în cășile de cultură, filarmonici, grădini de vară, teatre, opere, cămine culturale ș.a.m.d. Nu de alta, dar în cluburi a invadat nesimțirea și prostul gust.
Nesimtirea asta nu este prezenta doar in cadrul concertelor. Am fost de curand la o piesa de teatru, unde mi-a fost pur si simplu rusine ca sunt roman. Din randul al treilea imi era dificil sa urmaresc piesa, din cauza unor mitocani al caror scop parca era sa distruga o opera de arta. Nu vreau sa-mi imaginez ce au in suflet actorii in momentele acestea.
Cristi, e cam dificil sa faci asta, in conditiile in care sunt artisti care nu isi doresc neaparat sa concerteze intr-o sala de 1000 de locuri care e pe jumatate goala (nu pentru ca nu sunt buni, ci pentru ca nisa lor se adreseaza unei categorii mai mici de public). Mai ramane doar sa ne educam putin, si suntem bine
Victor, vai, cat de trist