Primul meu meci de rugby
Nu jucat, ho, ca nu-s atat de curajoasa, ci vizionat (live, ca pe la TV am mai vazut cate un meci in care juca Noua Zeelanda). Adica in vinerea mare ne-am luat mai multi si ne-am dus la stadionul din Ronat, sa vedem echipa RCM Timisoara cum bate Dinamo de-i sar fulgii.
Si am vazut, ca scorul final a fost 29-5 pentru ai nostri. Insa nu neaparat scorul a fost cel care m-a impresionat (desi m-am bucurat la fiecare eseu), ci jocul in sine, ritualul de dupa joc si agilitatea (+ rezistenta) jucatorilor de rugby.
In primul rand, am vazut tot meciul tinand mana la gura, a spaima, asa. Ma asteptam in orice moment ca unul din jucatori sa fie scos afara pe targa, sa vina ambulanta dotata pentru urgente 0 si sa-l resusciteze, acolo, pe gazon. E incredibil cat de rezistenti sunt acesti jucatori si cat de fizic e sportul asta: placaje care ii faceau pe jucatori sa sara de la impact sau impingeri care ii proiectau pe unii, literalmente, cativa metri in aer. Era un jucator la Dinamo care parea total nepregatit pentru jocul asta: avea jumatate din statura celorlalti jucatori si la fel de putine kilograme. Spre suprinderea mea, a rezistat aproape tot meciul pana cand, la o gramada mai intensa, a fost scos afara, ca facuse o intidere mai grava la piciorul stang.
Momentele cele mai surprinzatoare erau cele in care mingea se repunea de la margine, iar cate unul din jucatorii fiecarei echipe era ridicat in aer de catre colegi, pentru a prinde mingea. Niste momente de o gatie inexplicabila pentru un meci atat de dur, eram deja fascinata de felul in care acesti barbati masivi se intind dupa minge.
Meciul a fost atat de frumos incat am putut sa vad pe viu reguli si tehnici despre care citisem toata dimineata dinaintea meciului. E foarte misto sa vezi felul in care o echipa se misca inspre poarta adversa si o face atat de organizat incat poti sa zaresti tactica folosita pentru a inscrie, poti sa remarci rolul fiecarui jucator in echipa. In plus, fiind stadion mic si tribune foarte apropiate de teren, auzi pana si zgomotul produs de doi jucatori care se ciocnesc sau strigatele de forta ale gramezii ordonate.
E un sport dur, dar extrem de frumos. Sfarsitul meciului mi-a placut extraordinar de mult, pentru ca echipele s-au adunat la mijlocul terenului si fiecare a ascultat ceea ce le spune capitanul si antrenorul (in cazul nostru, capitanul Daniel Carpo – un rugbist cu blog – si antrenorul Chester Williams), iar felul in care stau uniti ar trebui sa fie un exemplu pentru toti cei care fac sport in tara asta.
Da, o sa mai merg la meciuri. Si am hotarat ca o sa merg chiar daca ploua, pentru ca nu vreau sa fiu suporter de vreme buna. Si, poate, o sa va povestesc si despre conditiile in care acesti sportivi timisoreni incearca sa faca performanta pentru Timisoara. Dar despre asta, intr-un alt articol, deocamdata am facut primul pas inspre a fi suporter: mi-am luat un tricou 
Nu e chiar atât de dur având în vedere că nu prea am văzut rugbyşti ieşiţi de pe teren cu duble fracturi, cum vezi pe la fotbal, spre exemplu. Aş spune mai degrabă că e un sport ‘puternic’. Mie îmi place foarte mult pentru că e un sport strategic care în care norocul nu joacă. La rugby, echipa cu forţă fizică mai mare, mai bine organizată şi condusă câştigă mereu.
Florin, nici sa nu indraznesti sa compari rugby cu fotbal. In primul rand, pregatirea fizica difera foarte mult, iar asta se poate vedea chiar si in timpul meciurilor: rezervele de rugby sunt constant la incalzire, pe toata durata meciului, in timp de rezervele de fotbal se incalzesc cu 2 minute inainte sa intre pe teren
fotbalistii sunt domnisoare pe langa sportivii astia. Rugby este un sport mult mai complex care solicita mult mai mult organismul. Daca nu esti foarte bine pregatit si concentrat pe toata durata meciului, se poate sfarsi urat.
Schema din prima poza se numeste “ridicare la margine” si am fost la fel de impresionata cand am vazut-o prima data. Juca RCM Timisoara cu Stiinta Baia Mare. Atunci m-am decis si eu ca o sa mai merg la meciurile de rugby, se pare ca e o schema complicata si foarte bine pusa la punct, ca sa iasa
Nu am asistat live la niciun meci de Rugby dar am vazut un meci de fotbal american, in 2007 pe stadionul celor de la Atlanta Falcons.
Am fost impresionat de spiritul sportiv al americanilor cand vine vorba meciurile lor dar in rest – acest sport il consider… neinteresant!
Este cel mai frumos sport de echipa. Nu exista nici o comparatie reala intre rugby si fotbal. Jucatorii de rugby au mult mai mult fair-play, accidentarile urate sunt rare si cu foarte, foarte putine exceptii (Jonah Lomu) nu exista jucator care sa decida de unul singur meciul, asa cum se mai intampla la fotbal. Este un sport superb, din pacate foarte putin mediatizat si foarte putin practicat in Romania. In anii ’80 nationala de rugby se batea aproape de la egal cu Anglia, Franta, Irlanda…
In plus, daca nu ma inseala memoria, nationala de rugby a Romaniei a participat la TOATE editiile de campionat mondial (ceea ce la fotbal am si uitat cum este). Din pacate insa, banii grei se arunca pe apa sambetei (fotbal)…