In sportul romanesc, ca la nimeni
|Cred ca, mai degraba, ar fi trebuit sa pun in titlu “sportul timisorean”, caci despre el am de gand sa vorbesc astazi, cu tristetea aferenta si cu nedumerirea unui suporter care nu mai intelege nimic din ce se intampla.
Avem baschet, dar avem si emotii ca n-ajungem in semifinalele playoff-ului, desi am castigat meciurile din sferturi cu scorul general de 3-2. Cum se poate intampla asta? Pai foarte simplu: cu un regulament de rahat si cu aplicarea lui dupa ureche, mai adaugi si niste oameni prea manati de interesele personale pentru a-si aduce aminte de un nenorocit de tehnic, si ai reteta perfecta pentru a dezamagi niste mii de oameni – vreo 2000, asa, cam atatia suntem cei care ne bucuram la cate-o victorie de-a violetilor.
Ce s-a intamplat, exact? Meciul 4 dintre Timisoara si CSM a adus dupa el o sanctionare a lui Branko Cuic, fault tehnic. Conform regulamentului in vigoare, echipa a carui jucator e sanctionat trebuie sa plateasca 220 de lei amenda pentru faultul tehnic. In caz contrar, faultul tehnic actioneaza ca si cartonasul rosu la fotbal, jucatorul e suspendat o etapa, in cazul Timisoarei acea etapa fiind meciul 5 din confruntarea cu CSM-ul. Problema apare atunci cand te uiti in regulament si incerci sa identifici modalitatea de plata a faultului tehnic, iar in regulament zice asa:
“Plata acestor taxe […] este obligatorie pentru toate cluburile sportive afliate si se efectueaza prin virament, transfer bancar, cec, mandat postal sau direct in numerar la sediul FRB. Ele sunt prezentate la Anexa 1.” Iar daca mergem frumusel la Anexa 1, nu se specifica nicaieri modalitatea de plata a faultului tehnic. BC Timisoara spune ca a achitat tehnicul unuia dintre arbitrii oficiali ai meciului de duminica (meciul in care Branko Ciuic ar fi jucat fara sa i se achite amenda pentru tehnicul din meciul 4), CSM Bucuresti zice ca asta e o practica ilegala si oricum echipa din Timisoara nu a putut face dovada platii inaintea meciului. Mai multe despre regulament si interpretarea lui, cititi aici.
Cu alte cuvinte, regulament facut pe genunchi, aplicare dupa ureche, interpretare dupa cum da bunul Dumnezeu. Pai daca asa vrem sa facem performanta intr-un sport pe care il laudam ca si-a crescut valoarea in ultimii ani, ca ne batem in ligile europene si cate si mai cate, apai mie imi vine sa ma uit doar la filme si sa las de suflet baschetul si sportul, in general.
Si, ca tot veni vorba de performanta a unei echipe timisorene, echipa noastra de rugby castiga meci dupa meci, dintre cele mai grele, as zice, desi nu ma pricep prea tare, ca urmaresc de foarte putin timp acest sport. Ei bine, aceasta echipa joaca acasa in niste conditii mai mult decat antice: nu prea au vestiare, sa nu mai vorbim de toalete functionale, dusuri si alte cele necesare pentru ca un sportiv sa se antreneze in conditii decente. Si asta in conditiile in care avem un stadion de fotbal mai mult decat echipat cu tot ce trebuie, dar in care nu se prea joaca fotbal. Asa ca, ma intreb si io ca omu’ prost, oare de ce nu se face o intelegere ca RCM-ul sa foloseasca Dan Paltinisanu pentru niste meciuri? Ne-am mai bucura si noi de niste victorii in prima liga, ca la fotbal ne-a ingropat Iancu in liga de matineu.
Sa nu mai vorbim de faptul ca rugbistii timisoreni se antreneaza fara un doctor la echipa. Fara macar un fizioterapeut. Probabil ca nici n-au nevoie, sportivii astia sunt atat de puternici ca, daca-si sparg arcada, sunt in stare sa-si coase singuri sprancenele. Accidentarile ar fi doar o problema, insa problema cea mai mare e ca niciun doctor nu ii monitorizeaza, isi cumpara singuri medicamente atunci cand racesc, de exemplu, se duc tot singuri la examene medicale atunci cand e nevoie. Sigur, au doctor la meci, dar ala nu e doctorul lor, e un doctor care vine cu ambulanta obligatorie pentru fiecare meci. Si nu-s convinsa ca doctorul ala exista de fiecare data.
Repet, vrem performanta, nu? Ne batem cu pumnii in piept ca avem sport in Timisoara, ca se joaca handbal, rugby, baschet, volei etc la un nivel ridicat, nu? (desigur, comparabil cu celelalte echipe autohtone, nu ne raportam la situatia europeana) Si noi nu suntem in stare sa facem un amarat de regulament, sa il respectam si sa trecem prin sport cu fruntea sus. Nu suntem in stare sa convingem consiliul local sa mai dea niste bani la echipa de rugby, sa-si faca si oamenii aia niste dusuri si niste toalete asa cum trebuie si sa isi aduca un doctor la echipa.
Vai de mama noastra.
Tweet
Performanțe vor câțiva nebuni ca tine și eventual echipele
Pe restul îi doare fix in cot, când își aduc aminte se laudă cu realizările sportivilor și eventual încearcă să își atribuie și ei niște merite
Mo, suntem multi care inca mai credem in sportul romanesc, dar in conditiile astea si noi ne-om satura, la un moment dat.
Mi se pare normal ca atunci cand platesti ceva sa ai o dovada a platii. Nu-mi inchipui cum o persoana juridica poate plati ceva fara sa existe o dovada. Asa se nasc polemicile si controversele – nimeni nu face ceva pana la capat si arata cu degetul.
Cat despre ultimul paragraf, cine ar trebui sa finanteze cluburile? Din nou, autoritatile statului? Ei bine, asta e project management. Aici e nevoie de strategie si atrageri de fonduri si investitori, precum si gestionarea lor. E usor sa spui “trebuie sa se faca”.
Da, asa e. Din pacate, regulamentul permite tot felul de situatii din care fiecare speculeaza ce poate. Ca la regulament nu zice: “da, ai voie sa pltesti la arbitru, care e oficial FRB.” Dar nici nu zice ca nu ai voie. Trista situatie, oricum, sunt multe de lucrat la treaba cu regulamentul si aplicarea lui, la tot sistemul actual, de fapt, inclusiv cel de jocuri si echipe acceptate sa joace in prima divizie.
Si la treaba cu finantarea ai dreptate, insa situatia reala e atat de dezastruoasa incat nici nu stiu de unde sa incep sa iti explic. Pentru ineput, e nevoie de oameni care sa ridice nivelul de “cunoastere” a activitatii echipei, de orice fel ar fi ea. Oamenii astia trebuie sa faca lucruri pro bono. Nu vrea nimeni (sau prea putini). Apoi, acel om tre sa fie si om de vanzari, pe langa om de marketing. Ca asa se face treaba. Ma rog, discutia e f lunga. Ideea e ca se poate, dar tre sa vrem mai mult. Pana una alta, daca autoritatile au putut sa dea bani la fotbal, fara sa primeasca rezultate inapoi, de ce sa nu dea din banii aia la rugby, de exemplu, la o echipa care deja face performanta?
Nu prea sunt de acord cu lucrurile pro bono. Stiu ca nevoie de entuziasm si pasiune la inceput, dar daca se vrea profesionalism trebuie sa fie si bani. E nevoie de o echipa si de un capital.
In rest, de acord cu ce zici tu despre autoritati si fotbal. Desi urmaresc mai mult fotbalul, nu mi se pare normal sa dai mai multi bani decat e dispus sa dea asa zisul finantator al echipei. Atata timp cat exista numai probleme administrative si performanta lipseste, nu mi se pare normal ca autoritatile locale sa dea bani. Nu e vorba numai de alta echipa care face performanta, ci de alte sporturi. Avem si alte sporturi, iar ele nu au cum sa creasca sau sa devina populare daca nu exista conditii.
In momentul de fata nimeni nu te prea plateste pentru a face comunicare pentru o echipa (in afara de fotbal). Stiu din experienta
Apoi, se poate intampla ca o echipa cu performante sa ramana fara sponsor. Eu cred ca atunci e nevoie ca administratia sa intervina, dar in limitele bunului simt. Care-o fi ala, nu stiu exact sa iti zic.
O echipa de baschet trebuie privita ca un business, n-are nicio legatura cu comunicarea… Trebuie un investitor care sa faca din echipa o afacere, nu pe cineva care sa faca comunicare. Nu zice nimeni ca nu e importanta comunicarea dar mai incetati sa o vedeti ca si cum ar fi centrul universului. Nu ti se pare ca degeaba se face comunicarea aia daca echipa nu are un plan prin care sa-si identifice cum isi poate genera venituri?
Cum adica un business n-are legatura cu comunicarea? In Romania, daca n-ai de ales, in sport, intai faci comunicare si dupa aia atragi investitori. Dupa ce ai atras suficienta atentie asupra echipei. Nu e asta drumul corect, dar e drumul care trebuie parcurs, in acest moment, in sportul romanesc. Stiu exact despre ce vorbesc.
Si iata ca Timisoara ajunge in finala.
Finala se va juca dupa sistemul cel mai bun din 7 meciuri si are urmatorul program :
miercuri 16 mai / joi 17 mai – Timisoara
miercuri 23 mai / joi 24 mai – Brazi
luni 28 mai – Timisoara (daca e cazul)
vineri 1 iunie – Brazi (daca e cazul)
5 iunie – Timisoara (daca e cazul)
Aventura incepe deci la Timisoara, ne vedem la meci !