Phil Libin, Evernote si antreprenoriatul
Ca tot se discuta de dimineata despre Evernote, pe un grup de Facebook, mi-am amintit de discursul lui Phil Libin (CEO Evernote) de la How to Web 2012 (absolut si fara indoiala cea mai tare conferinta pe teme de online si internet la care am participat vreodata).
Discursul lui Libin a fost centrat pe ideea de antreprenoriat: crede in ideea ta, da din coate, lupta pentru ea, un fel de discurs semi-motivational ce vine din partea unui om de succes (dar care n-a avut succes de la primul startup). S-a vorbit putin si despre partea mai putin placuta a antreprenoriatului, aceea in care esti singurul responsabil de ce se intampla cu business-ul tau, esti singurul care poate sa-si organizeze munca si ca depinde doar de tine sa reusesti sau nu.
Partea interesanta a venit in momentul in care cei din sala au inceput sa puna intrebari, iar pe tema uneia dintre ele mi-as prezenta eu niste concluzii/pareri. Intrebarea era asa: “Cum ai face acum primul pitch pentru Evernote, cu experienta de acum?”
Raspunsul lui Phil a fost: “N-as face pitch, ci m-as concentra pe produs, sa-l fac imbatabil. De fapt, pentru Evernote nici n-am facut pitch, m-am straduit sa fac un produs foarte bun, care va primi investitie mare atunci cand ma hotarasc sa aleg un investitor pentru el.” Sigur, au mai fost intrebari si raspunsuri despre exit, investitie mult mai mare si niste lucruri mult prea tehnice pentru a fi povestite aici.
Eu am avut o mica problema cu declaratia asta a lui Phil Libin. In momentul in care el lucra la Evernote, venea dupa niste startup-uri reusite, la care le facuse exit, deci avea niste banuti in cont. Niste zeci de mii de euro sau de dolari sau orice alta valuta. Drept urmare, orice alt produs la care lucra, putea beneficia de atentia lui totala, ca avea cu ce sa se sustina financiar. Sfatul lui, acela de a te concentra pe produs, e absolut senzational, dar, in Romania, i se adreseaza cel mult lui Bobby Voicu (sau altor 5 oameni ca el), antreprenori care isi pot permite sa detalieze produsul fara sa fie stresati de partea financiara.
Cele 3 minute in care am stat de vorba cu Phil Libin nu mi-au lamurit problema, pentru ca n-am apucat sa-l intreb mare lucru. Ceea ce mi-a fost foarte clar de la bun inceput a fost ca, daca vrei sa fii antreprenor, totul tine de atitudine: poti sa ai zeci de esecuri si sa crezi in tine in continuare. La un moment dat, vei da lovitura, insa doar daca muncesti suficient de tare.
Investitiile de tip “angel” din Romania sunt tot mai rare, asa ca trebuie sa dai din coate foarte tare si sa gasesti finantare pentru boot-camp-uri in care poti sa-ti prezinti (si sa lucrezi la) ideea ta. Ca alea se fac oriunde, numai in Romania nu (stiu ca sunt cateva, dar sunt mici si nu beneficiaza prea mult nici de “angels”, nici de “seed & accelerators”, nici de alte forme de investitie). Asa ca pentru unul cu o idee buna, ar fi, poate, mai utile sfaturile despre cum sa faci un pitch adevarat, sa-ti prezinti ideea in asa fel incat sa iei niste bani de “insamantare”. Concentrarea pe produs nu tine de foame, de sete sau de frig.
Sa ma iertati de articolul asta mai tehnic, dar mi-ar placea sa stiu care e parerea celor care ma citesc despre ce inseamna sa lupti pentru ideea ta si cum gasesti cea mai buna cale spre o finantare care sa-ti permita sa mergi mai departe.
TweetRelated Posts
-
It’s Showtime…again
1 Comment | Oct 9, 2009
-
Weekend: unii cu munca, altii cu distractia
1 Comment | Oct 1, 2010
-
Inca un final
No Comments | Dec 13, 2013
-
O lume pe dos – o recomandare si un regret
2 Comments | Jun 7, 2011
Aşadar, dânsul e nenea cu Evernote. Eu zic că atâta timp cât e ceva catchy la mijloc, imposibil să nu găseşti finanţare. E drept, că atunci când eşti tânăr nu sunt mulţi cei care investesc în produsul pe care-l ai în minte, dar discuţia avută ieri la PRbeta, ne-a arătat că sunt şi manageri care îşi doresc să aibă oameni pregătiţi şi investesc în ei resurse financiare şi încredere. Până la urmă, poate fi şi asta o variantă – să-ţi dezvolţi o idee în cadrul unei companii, dacă se potriveşte ca profil de business.
E o varianta acceptata, sigur. Doar ca eu ma refer aici strict la antreprenoriat, care nu despinde in niciun fel de un business coordonat de altii.
Well, nu e deloc usor. Iti vine o idee, crezi in ea – bineinteles, doar e ideea ta – dar ce faci mai departe? Urmeaza partea usoara in care te interesezi daca ideea ta e buna, daca e realizabila, ce costuri presupune, cat timp iti ia etc. Dupa ce ai aflat toate informatiile incepe partea mai putin usoara.
Daca nu ai buget propriu ai nevoie de ajutor – in 9 din 10 cazuri asta inseamna compromisuri. Daca ai buget trebuie sa stii sa il imparti si bineinteles trebuie sa stii sa iti reduci costurile fara sa faci compromisuri. Si apoi incepi sa pui in practica tot ce ai invatat in viata si sa iti ridici antenele pentru toate sfaturile date vreodata de toti liderii din domeniul tech.
Ah, si la sfarsit s-ar putea sa dai un big fail. Pe banii tai sau pe banii altora, tot fail ramane. Si atunci trebuie sa fi pregatit sa reiei totul de la capat.
Stiu ca nu e usor, si eu ma lupt zi de zi cu nebunia antreprenoriatului. Dn fericire, ideile mele n-au presupus implementare costisitoare si am putut sa ma concentrez pe produs, insa cazul meu e unul dintr-o suta.
Toata problema mea despre sicursul lui Phil Libin era ca nu inteleg intotdeauna de ce acesti mari antreprenori nu vorbesc despre cum sa te pregatesti pentru un eventual esec