Nevoi

In peisajul asta internautic dominat de venin, ura, proteste, indarjire (mult prea prost directionata), mie mi se pare ca avem nevoie de mai multa pace cu noi insine. Sa ne intereseze ce se intampla cu tara noastra, dar sa invatam s-o facem cu mai putine injuraturi, sa invatam sa acceptam ca sunt oameni cu opinii diferite fara sa-i acuzam ca sunt platiti de unii sau de altii, ca sunt convingeri care exista, pur si simplu, fara nici un alt stimulent.

De cateva zile citesc bloguri si presa online si ma uimeste cruzimea oamenilor. Dezinteresul pentru semenii lor, usurinta cu care arunca invective, ura ce se prelinge printre taste direct pe monitorul meu. Sigur, as putea sa nu mai citesc, dar, orice-as face, nu ma pot feri de tot de rautatile astea.

Nevoile noastre, ca natie, ar trebui sa porneasca de la anihilarea alteia care ne e in sange: superficialitatea. Protestam fara sa stim de ce, ne revoltam doar pentru ca sunt altii langa noi care se simt revoltati, parerile noastre se rezuma la capra vecinului, nu si la lucrurile importante care se intampla in tara asta. Suntem oamenii care stau la masa cu alti oameni, ii lauda pentru (sa zicem) alegerea vestimentatiei, in timp ce pe telefon se poarta o conversatie de genul: “asa prost s-au imbracat astia de nu-ti vine sa crezi”.

Ne lipsesc principiile, cu desavarsire. Poate ca nu mai avem timp de ele, suntem prea alergati de viata si de circumstante ca sa ne mai impiedicam de un lucru asa mic, dar principiile solide cladesc caractere si scot din noi oameni. Oameni buni, preocupati tot timpul de ceea ce e in jurul lor intr-un fel onest, lipsit de malitiozitate.

Avem nevoie sa fim oameni mai deschisi la minte si sa acceptam ceea ce vedem in jurul nostru, cateodata, fara sa actionam intr-un fel sau sa ne erijam in mesageri ai unei dreptati doar de noi cunoscute. In alte dati trebuie sa punem mana pe sabie (metaforic vorbind) si sa luptam pentru ceea ce credem cu tarie, in cunostinta de cauza, cu toate informatiile in buzunar.

Sa ma iertati ca nu intru in conflicte de tot felul si sa intelegeti, voi toti cei care imi trimiteti mailuri pentru proteste felurite, ca unele lupte nu sunt ale mele. Cred ca tot ceea ce fac acum e mai important pentru un viitor pe termen lung, acel viitor la care am decis sa pun umarul cand am hotarat sa schimb conjugarea verbului “a face”, in ceea ce ma priveste: din “sa faca cineva” am ajuns la “sa fac si eu ceva”. Dar fac in felul meu, acela pe care l-am ales si asumat acum ceva vreme.

Tweet