Opinii diferite
Cu cât vad mai multe spectacole (teatru, dans, experimentale), cu atât mai mult realizez cât de puține știu. Multe dintre spectacolele din săli, mai ales cele selectate pentru Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, sunt pline de simboluri, reinterpretări ale unor alte momente de referință din teatru sau film și, pe alocuri, spectatorul înțelege frânuri de spectacol, lipsindu-i imaginea de ansamblu – aceea de care are nevoie, până la urmă, pentru a decide dacă i-a plăcut (sau nu) ce a văzut.
Suntem diferiti, ne-am cultivat în mod diferit, continuăm să creștem intelectual alegând toate cele ce ne pot ajuta să facem asta să se întâmple. Și e bine că suntem atât de diferiți, că nu ne plac aceleași lucruri, că nu ne mișcă aceleași momente, că putem să avem opinii, respectând, totuși, ceea ce alții preferă.
Ieri a fost un asemenea moment. Un spectacol de dans “la înălțime”, cu dansatori legați de corzi care executau dansuri plutind deasupra scenei. Un spectacol pe care l-am așteptat cu nerăbdare și care mi-a fost recomandat de mulți, foarte mulți oameni de aici, de la festival. Un spectacol care nu m-a atins așa cum aș fi vrut să fiu atinsă, pe care nu l-am simțit magic, și minunat, și de mare excepție.
Un clip foarte scurt pentru edificare, apoi argumentele mele:
Spectacol ăsta mi-ar fi plăcut tare de tot dacă nu s-ar fi numit “Tango la înălțime”. Știu, mă leg de cuvinte, mi s-a mai spus, dar mai bine de jumătate din ceea ce am văzut pe scenă nu mi-a transmis pasiunea pe care tangoul o transmite (sau art trebui să o transmită). Tangoul e sacadat, e cu foc, e construit din mișcările alea punctate care încordează mușchii spectatorului si ai dansatorilor deopotrivă. Ar fi fost mai onest și mai lipsit de așteptări dacă aș fi știut că merg să văd un dans la înălțime și atât.
Apoi, fumul. Mult abur de scenă care mi-a dat senzația nu de magie ci de “furat ochiul”. Timp de o oră și ceva m-am străduit să disting clar mișcările celor de pe scenă și am avut impresia continuă că mi se ascunde ceva, că nu trebuie să văd totul, chiar dacă totul se petrece în fața mea. Stăteam în primul rând.
Momentul unei dansatoare goale a fost cel pe care l-am înțeles cel mai puțin. Tangoul e senzual și perfect incitant când dansatorii au toate hainele pe ei. Nu sunt o pudică, nici vorbă, înțeleg foare bine aruncarea hainelor în timpul unui spectacol, n-am o problemă cu asta. Doar atunci când e complet gratuit, inutil și folosit ca un cârlig pentru public, unul atât de evident. În opinia mea, momentul acela a fost aruncat în spectacol doar pentru a scrijeli în memoria privitorului o imagine a unei dansatoare goale și atât. Pasiunea nu se exprimă prin goliciune și intimitatea, aia adevărată, are cu totul altă exprimare decât cea a unor oameni goi.
Am apreciat mult munca celor de la Brenda Angiel Aerial Dance Company, iar spectacolul nu mi-a displăcut total. E foarte dificil ce fac oamenii ăștia, sunt multe elemente de circ în toată povestea și e o echipă imensă în spatele dansatorilor. Cei care nu se văd, oamenii de la tehnic, sunt cei care manevrează corzile și care au grijă să nu se întâmple accidente. Dansatorii sunt buni și asta am văzut foarte clar la o secvență în care au dansat pe scenă, fără corzi. Îm momentul acela mi-am dorit să fi fost tot spectacolul așa.
Mi-am împărtășit opinia celor care m-au întrebat dacă mi-a plăcut. Am fost privită cu o sprânceană ridicată (ma rog, mai multe, că n-am vorbit cu un singur om) și cu o lehamite pe care mi-o asum în totalitate, fiind omul care n-a fost în același gând cu majoritatea. Am zâmbit și m-am bucurat, din nou, că suntem atât de diferiți.
Foto: Ruxandra Predescu
Partenerii FITS 2015 ai nebuloasa.info: Autonom Rent-a-Car și Aqua Carpatica.
Tweet
