Actor pe strazile Sibiului
Nu toate spectacolele din festivalul de la Sibiu sunt exceptionale. Sau, mai bine spus, nu toate spectacolele sunt pe placul tuturor. Ieri, e exemplu, am vazut o montare (“Scene din viata insectelor“) care nu mi-a placut absolut deloc, aveam senzatia ca ma aflu la o gluma proasta, nu la un spectacol de teatru. Sigur, jumatate din publicul prezent in sala de la teatrul Gong a fost de alta parere, aplaudand indelung prestatia actorilor. Recunosc, sunt destul de sucita cand vad semi-musicaluri cu versuri proaste, romanesti.
Cu toata proasta dispozitie pe care am avut-o dupa ce-am iesit de la acel spectacol, odata ajunsa in Piata Mare din Sibiu mi-a revenit si zambetul pe buze. Pentru ca i-am intalnit pe cei de la compania Brincadeira din Spania, care dadeau in niste tobe cu atata sete ca m-au facut sa topai instant. Si topaind am facut si pozele de mai jos, asa ca sa nu ma certati de calitatea nu tocmai la standarde internationale:
In plus, ei erau tot timpul in miscare, la fel si publicul care i-a insotit pe pietonala:
Cu cateva ore mai devreme, am asistat la alt spectacol de strada, la momentul in care imi beam linistita cafeaua de dupa pranz. Dar ce spun asistat, am fost actor principal la unmoment dat, usor impotriva vointei mele. Niste Cupidoni extrem de moderni m-au luat in colimator si m-au asaltat cu sagetile lor si corpurile mult prea dezbracate pentru o dupa-amiaza linistita de Sibiu.
Dada, era un mare semn de intrebare in capul meu:
In rest, va salut cu drag de la Sibiu, unde umbrela sta tot timpul deschisa, chiar daca e soare. Ca nu se stie.
Credit foto 3, 4 si 5: Victor Kapra.
Tweet
Intr-adevar, e posibil sa fi aplaudat auditoriul un timp indelungat, dar asta nu inseamna neaparat ca spectacolul a lasat tuturor o impresie deosebita. Am mers la mine in oras la un spectacol absolut penibil montat de un mare actor de la noi, pe care il respect mult. Din pacate, actorii de pe scena, si in special cel din rolul principal, au fost absolut jalnici. Totusi, la sfarsitul reprezentatiei, tinand cont si de faptul ca era o premiera si ca a urcat si regizorul pe scena, am aplaudat timp de 15 minute injurand printre dinti din adancul sufletului meu. Mi s-ar fi parut o nefacuta fata de regizor(pe care repet, il admir foarte tare) sa plec din sala in timpul spectacolului sau la sfarsit fara sa aplaud.
Vasile, nu prea sunt de acord cu asta, in sensul ca nu e normal sa aplauzi actorii/regizorul/scenograful gandindu-te la ceea ce a facut bun. Aplauzele sunt pentru prestatia pe care o urmaresti, nu pentru intreaga activitate (pentru asta exista premii de excelenta, premii pentru intreaga cariera etc.).
Daca nu-mi place spectacolul, eu ies din sala. Mi se pare o ipocrizie sa stau pana la sfarsit, rolul actului artisti e sa te bucure, nu sa te chinuie. Insa apreciez alte puncte de vedere si iti multumesc pentru opinie