Ai grija ce-ti doresti…
Ca tot e vara pe sfarsite, m-am gandit sa trag si eu niste concluzii, asa, ca de sfarsit de sezon. Tocmai s-a incheiat a 3-a vara consecutiva fara concediu. In afara de cate un weekend furat pe la Felix sau Surduc, n-am cu ce sa ma laud. Prin aprilie mi-am facut o lista pe care am scris cam ce vreau sa fac vara asta. Am sters, una cate una, fiecare pozitie din lista, pana cand mi-a mai ramas doar una: sa merg cu bicicleta in Muzeul Satului din Sibiu. Mai am o sansa, in weekendul asta, planul e facut si sper sa nu mai intervina nimic.
Mi-am adus aminte de planurile mele de pana acum, de momentele in care luam decizii importante, bazandu-ma pe ceea ce-mi doresc. Cand eram mititica, ma uitam la filme (pe video, pe la prieteni ai parintilor mei) in care era cate un personaj feminin imbracat la costum si cu servieta in mana; femei de cariera, aranjate si stilate. Iar cand ma intreba cineva ce vreau sa fiu atunci cand voi creste, spuneam invariabil “femeie cu costum si servieta”. Nu eram interesata de o meserie anume, vroiam doar sa ma imbrac si eu ca femeile alea, indiferent de meseria pe care ar fi trebuit sa o fac. Cu gandul asta in minte mi-am inceput zilele mele de munca. Si am muncit pana cand am reusit sa-mi implinesc visul: acum ma imbrac doar in fusta si taioare, ma plimb peste tot cu servieta in care-mi sta laptop-ul, port pantofi cu toc, am dead line-uri, sedinte de marketing, analizez raportul calitate-pret, fac studii de piata etc. Pentru ca in filmele alea, singurele probleme ale femeilor pe care le vedeam eu imbracate frumos erau legate de cate un june prim care le curta, iar mie nu mi-a spus nimeni ca o sa ajung sa am concediu o data la un cincinal, cam ca si Congresul PCR de pe vremuri.
Bine zicea vorba aia, “ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se intample…”
M-ai aruncat pur si simplu in gradina copilariei. Pot spune ca si eu am ajuns ceea ce mi-am dorit sa ajung doar ca in alta ordine. Cand eram mic doream sa lucrez ca sofer si in timpul liber sa fiu pe calculator. Dar am ajuns sa lucrez pe calculator si in timpul liber sa fiu sofer :).
Referitor la “ai grija ce iti doresti..”, mereu mi-a placut si am cautat sa inteleg tot ce e in jurul meu. Celebra intrebare din copilarie “De ce?”, nu imi da pace nici in ziua de azi, cu toate ca spre deosebire de atunci, acum incerc sa imi gasesc singur raspunsurile si am invatat ca nu e bine oricand sa le iei de bune de la altii .
Cum zicea ProTv-ul : Gandeste Liber
eh, dar stii si tu ca de cele mai multe ori nu e bine sa gasesti un raspuns la “de ce” 😉
pana la urma si visul tau s-a implinit, sunt 2 lucruri de care ai parte in mod constant :))
De multe ori raspunsurile ajung sa te intristeze mai mult decat intrebarile 😉
de ce?-ul asta e de multe ori necesar chiar daca te intristeaza…mie imi deschide ochii uneori.