Dilema de Paște
Cred că doar anul ăsta am conștientizat foarte puternic multiculturalitatea țării ăsteia. O fi și influența Timișoarei aici, ce să zic. M-am învățat de mulți ani să zic Paște Fericit, Crăciun Fericit sau La Mulți ani de mai multe ori,în funcție de naționalitățile/religiile oamenilor cu care am contact.
Dilema mea s-a arătat în dimineața de Paște când, însoțită de soră-mea, am intrat într-un Mol să ne luăm o cafea. Am dat „bună dimineața” oamenilor de-acolo și aproape imediat am auzit „Hristos a înviat!”. Am răspuns cuvioasă, desigur, dar nu m-am putut abține să nu mă întreb: îmi scria pe frunte că-s ortodoxă? Dacă eram catolică, protestantă sau pastafariană? Sau atee, că nu contează ce sunt, de fapt. Da, știu că suntem o țară predominant ortodoxă, dar nici nu mi se pare în regulă să salutăm în credința noastră oameni străini despre care nu știm ce religie preferă (sau dacă preferă vreo religie).
Sunt deplasată? Prea politically correct? Prea preocupată de pacea mondială? Ați avut vreodată dilema asta în ultima vreme sau sunt singură pe lume?
Foto: Religions of the World by Shutterstock
Tweet
Poate oamenii te-au salutat în religia lor, aici au greșit puțin. Nu suntem obișnuiți să ne comportăm altfel decât ne este religia.
Păi da, dar asta nu e chiar bine.
scriam si eu ceva similar in postarea de pe sigina.ro, cu Glam White, de paste…
eu nu urez hristos anviat, decat daca mi se spune chiar dupa 14 nisan 
dar anul acesta n-a fost sa fie 😉
* a-nviat
Nici eu nu zic decât către cei din familie și prieteni apropiați. Altfel, no way.
Eu, deși ortodoxă, foarte rar salut așa. Chiar spre deloc. Nu pot, nu mi-e comod, nu știu exact. Doar la ciocnitul ouălor. Sincer, eu o simt ca o ușoară presiune toată convenția asta cu salutul ăsta nu știu câte zile după Paște
Eu locuiesc intr-o tara majoritar protestanta, dar , clientilor sau prietenilor de Pastele protestant le urez “Paste fericit ” chiar daca cel ortodox nu e in aceeasi perioada, iar ei nestiind acest detaliu imi ureaza si mie la fel. Consider normala aceasta situatie.
Și eu am conștientizat cel mai tare anul ăsta că…stai puțin, eu sunt o minoritate, și nimănui nu-i pasă de Paștele meu. Mini-vacanța a fost la final de martie, și ar fi greu de estimat cine a sărbătorit, la câte nații și religii sunt pe-aici. Așa că Paștele meu e doar al meu, urările se păstrează pentru familie și cele 3 românce ortodoxe din birou (plus o gagică din Eritrea, care în mod surprinzător e de aceeași religie), discuțiile legate de Dumnezeu sunt chiar mai evitate decât erau deja, și fiecare e liber să cred în ce-o vrea. Și uite-așa eviți discuțiile care-o dau în awkwardness…
Georgiana, asta cu salutul nu știu câte zile e o problemă și pentru mine.
Alexa, cred că până la urmă totul ține de bun simț și toleranță. Ortodocșii sunt celebri pentru că nu recunosc prea bine existența altor religii.
Deme, la tine e și mai ciudat, cu toate religiile lumii în câțiva metri pătrați. Dar, sunt curioasă: câți oameni ți-au urat „Paște Fericit” la final de martie?
Dar de ce nu e polically corect să-ți manifești obiceiurile în care crezi, fie ele religioase? Pacea mondială nu ar veni din acceptarea diferențelor dintre noi?
*politically correct, my bad
Păi nu știu, că de aia am și zis că sunt în dilemă. Zicea cineva pe Facebook că nu e o problemă daca spui „Hristos a înviat”. Problema apare atunci când aștepți răspuns la asta
Fiecare face/afirma ce vrea. Se stie deja ca ortocsii sunt cei mai “deosebiti” si doar cei mai deosebiti dintre deosebiti vor incerca sa isi “etaleze” religia! Pentru ca teoretic, daca ar fi fost un credincios adevarat in dimineata de Paste era la biserica, nu lucra, zic si eu:)