Atitudinea – ingredientul care va cerne festivalurile românești
În 7 săptămâni am fost la 6 festivaluri. Trei de film, unul de teatru și două de muzică. La patru dintre ele am muncit, la alte două am fost spectator-observator – întotdeauna e loc de învățat foarte multe chiar și atunci când se presupune că mergi la festival doar să te relaxezi. Mi-au plăcut toate în mod diferit, de peste tot am plecat cu încă o idee de pus în aplicare sau o lecție învățată.
Au apărut festivaluri în România, în ultimii trei ani cel puțin, ca ciupercile după ploaie. Muzică, film, teatru, artă contemporană. Experiențe, magie, exaltare, concerte extraordinare, premiere, artiști faimoși – toate promit câte ceva nemaiîntâlnit. Multe dintre ele merg pe componenta educației – „trebuie să educăm publicul, să-i arătăm ceva nou, să-l învățăm să plătească bilet/simtă experiența de festival”, altele sunt glamour, cele mai multe promit o lume nouă de îndată ce le treci pragul pe la intrarea principală.
Festivalurile de succes, însă, nu trebuie să promită nimic. Pentru că acolo e o componentă care face diferența între ele și celelalte care sunt palide copii ale ideii de festival. Componenta aia e atitudinea. Felul în care-și respectă publicul și își primește invitații. Grija constantă pentru ceea ce simte publicul, alăturată convingerii că toată organizarea din spate e impecabilă, asta înseamnă atitudinea unui festival care va dura.
Festivalurile mari (în atitudine) nu au frustrări; cel puțin, nu au frustrări pe care să le comunice în mod public. Nu simt nevoia să comunice cifre care mai de care mai mari, nici să se plângă de diverse probleme iminente. Echipele din spatele festivalurilor mari se concentrează pe soluționarea problemelor, nu pe aruncarea vinei dintr-o parte în alta. Să te plângi că n-ai finanțări, că publicul nu-ți înțelege oferta sau că trăiești într-un oraș de provincie nu va fi niciodată calea spre un festival mare. Nici să copiezi alte festivaluri nu e cheia spre succes, sufletul din spatele organizării unui festival nu poate fi replicat cu basculante de bani.
Constantin Chiriac, Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, a transmis, la finalul ediției din acest an, un gând către organizatorii de festivaluri (de teatru, în speță, dar gândul poate fi adaptat pentru orice eveniment cultural din țara asta): „Nu mai copiați, faceți-vă evenimentele voastre. Întrebați comunitatea și construiți ceva care să fie de un real folos comunității voastre. Sibiul are un festival de teatru de succes pentru că acesta a fost contruit în jurul nevoii oamenilor de aici, iar entuziasmul lor a adus alți și alți oameni care să vadă evenimentele programate în fiecare an.”
Oamenii fără viziune, concentrați pe câștig imediat, n-o să reușească să ascundă asta la nesfârșit. La fel și cei care cred că se pricep la orice, n-o să reușească să crească un eveniment pentru că sunt incapabili să-și creeze o echipă împreună cu care să aibă acea atitudine despre care vorbeam mai devreme. Așa se vor cerne și festivalurile, și vor rămâne doar acelea care chiar aduc un plus de valoare comunității.
*Foto din timpul concertului alt-J de la Electric Castle 2017, unul dintre cele mai frumoase momente ale acestor 7 săptămâni
Tweet
