Cartea lunii – “Hotul de carti”, Markus Zusak
Fiecare ultima zi de joi a fiecarei aduce o recenzie de carte scrisa de Maria. Veti citi recenzii de carti accesibile, fara pretentii, dar capabile sa va tina lipiti de ele pana le terminati. (stiu ca azi e vineri, luna asta am decalat putin ziua, dar regula e cea scrisa mai devreme)
“Hotul de carti”, Markus Zusak
“Oamenii observa culorile unei zile numai la sfarsit si la inceput, dar pentru mine este destul de clar ca ea combina o multitudine de nuante si tonuri, cu fiecare moment care trece. O singura ora poate consta in mii de culori diferite. Galbenuri ceruite, nuante de albastru patate pe nori. Intunecimi de nepatruns.”
Aveam The Book Thief pe lista de “carti care trebuie citite” de multa vreme. Am auzit ca e o carte superba, dar am vrut sa o citesc la timpul potrivit. Nu am vrut sa vad filmul realizat dupa ea, din cauza principiului meu de a nu vedea niciodata flmul inainte de a citi cartea. Stiam doar ca Moartea era narator, ca actiunea avea loc in al Doilea Razboi Mondial si…cam atat.
Ma bucur enorm ca am asteptat. Este foarte dificil sa incerci sa capturezi magia unei astfel de carti in cateva cuvinte. Ceva lipseste intotdeauna, oricat de mult ai incerca sa eviti lucrul acesta.
Cartea este una dintre acelea despre care speri ca generatiile viitoare vor citi si vor vorbi. In ciuda tragediei care inconjoara perioada istorica, proza lui Zusak are un ton atat de optimist, care te inconjoara si nu iti mai da drumul. Inca exista bine in lume si vine din partea oamenilor la care te astepti cel mai putin si in modalitati atat de diferite. Nu ma intelegeti gresit, aceasta carte e departe de a fi una fericita. Daca sunteti in cautarea unui sfarsit fericiti, mergeti mai departe, nu o sa il gasiti aici. Dar lucrul aceasta nu ar trebui sa va impiedice sa incercati 
Hotul de carti urmareste povestea lui Liesel, o fetita orfana adoptata de familia Huberman, care locuieste in afara orasului Munchen in vremea Germaniei naziste. Liesel devine fascinata de carti si incepe sa faca singurul lucru care ii este posibil in situatia in care e: le fura. Cu ajutorul tatalui adoptiv, invata sa citeasca si sa impartaseasca pasiunea cu vecinii ei, in timpul raidurilor aeriene, si cu Max, un tanar evreu care pe care familia Huberman il ascunde in pivnita casei.
Am fost fascinata de al Doilea Razboi Mondial inca de cand eram in liceu. Am incercat intotdeauna sa gasesc o explicatie – acceptabila din punct de vedere moral – pentru ce s-a intamplat atunci, dar inca nu am gasit nimic. Aceasta carte nu raspunde la intrebarea “De ce?” si nu se sfieste in a arata brutalitatile comise. E cruda si sincera. Iar sa o citesti din perspectiva Mortii, cu atat mai mult. „Se spune ca razboiul este cel mai bun prieten al mortii, dar trebuie sa va prezint un punct de vedere diferit. Pentru mine razboiul este ca seful cel nou care asteapta imposibilul. Sta aplecat peste umarul tau, repetand un singur lucru, necontenit: Termina treaba, termina treaba. Asa ca lucrezi mai din greu. Termini treaba. Insa seful nu iti multumeste. Cere mai mult.” Dupa cum am spus mai devreme, Hotul de carti nu raspunde la intrebarea „De ce?” dar arata ca au existat oameni care au luptat, care au incercat sa ajute si care au sperat pentru un maine mai bun. Nu imi pasa ca aceasta opera e una de fictiune, vreau sa cred ca oameni precum Hans Huberman chiar au existat.
Personajele au fost…genul de personaje care raman cu tine mult timp dupa ce ai citit ultima pagina. Speri la o soarta mai buna pentru toate, dar, precum in viata, acest lucru rareori se intampla. Zusak nu a uitat unele dintre primele cuvinte ale cartii pe care a scris-o: „Uite un mic fapt: ai sa mori”. Viata e grea si razboiul e crud si de cele mai multe ori, nu toti iesim nevatamati. Aceasta soarta le asteapta si pe unele dintre personajele de care ne-am atasat de-a llungul povestii.
O surpriza frumoasa a fost Moartea ca personaj. Extrem de amuzanta si superb scrisa, Moartea a fost umana. Te puteai identifica cu ea. Mi-au placut extrem de mult interventiile ei si, in ciuda faptului ca rupeau firul narativ, le primeam cu bratele deschise.
Povestile lui Max mi-au adus lacrimi in ochi (in special cadoul cu ocazia zilei de nastere a lui Liesel), interventia lui Hans cand evreii au trecut prin oras mi-a rupt inima, prietenia dintre Max si Liesel mi-a dat o stare de bine. Iubesc totul despre cartea aceasta. TOTUL. Bineinteles, nu e fara nicio greseala. Dar, sincer, in momentul de fata nu vad niciuna.
Si binenteles, ultimele cuvinte de pe ultima pagina te lasa cu un sentiment apasator:
„Sunt bantuita de oameni.”
Cumpara-ma de pe: Elefant (editie tradusa), Okian (editie tradusa), Okian (editie in limba engleza), The Book Depository (librarie online cu livrare internationala gratuita – termen de livrare de aproximativ 10 zile lucratoare + un semn de carte cadou la fiecare carte cumparata)
Tweet
