Avem o tara minunata

Asta  concluzia la care am ajuns, dupa nu stiu cate zile de plimbat prin tara. Si sa va povestesc.

De Paste, am mers, of course, la Sibiu. Luni dupa-amiaza, dupa doua zile de stat in casa si uitat la filme, am hotarat, impreuna cu un prieten, sa mergem sa bem o cafea la Curmatura. Pentru cine nu stie, Curmatura este o zona la poalele Muntilor Cindrel, in drumul spre Paltinis, langa Rasinari. Plin de pensiuni, iar daca mergi inspre munte, locul se salbaticeste atat de fain, incat iti vine sa te muti acolo. De asemenea, e si locul preferat de sibieni pentru gratare. Si se stie ca sibianul face gratare iarna, vara, primavara, toamna, oricand, numai ploaie sa nu fie. Lunea aceea a fost cu nosorc, a cam plouat, deci zona era numai buna de privit; si am privit-o ca si cand am vazut-o pentru prima oara: foioasele care inmugureau, stancile din care ieseau brazi tineri si batrani, am ascultat zgomotul apei repezi, de munte si m-am minunat de animalutele care iesisera la plimbare pe ploaie.

N-am ramas la Curmatura, am vrut sa vad si Paltinisul parasit, fara turisti care sa schieze iarna sau sa se plimbe pe munte in zi de vara. Doar ca eu aveam in picioare niste pantofi cu toc si Paltinisul ma astepta cu 5 grade si zapada. Plus un vant de zile mari. M-am plimbat in jurul telescaunului, am facut 3 poze si am fugit de acolo.

Am plecat de la Sibiu, am revenit la Timisoara (nimic spectaculos pe drum, poate doar cetatea Devei, care ma uimeste cu frumusetea ei de fiecare data cand trec pe acolo), iar dupa cateva zile am plecat spre Bucuresti. Sambata care a trecut a fost una fantastica. Desi foarte obosita de pe drum, am plecat spre Cernavoda, iar de acolo spre o manastire dobrogeana, Sf. Andrei pe numele ei. Manastirea, ca toate celelalte, dar imprejurimile m-au lasat cu gura cascata. La intoarcere am luat-o pe alt drum si am vazut o padure de foioase situata pe niste damburi de pamant atat de colorate, ca nu mai stiam in ce parte sa ma uit si ce sa mai admir.

Ca o mica paranteza, am observat ca Bucurestiul arata din ce in ce mai bine: spatiile verzi apar de unde nu te astepti, se planteaza flori in scuare, se face curatenie, iar strazile sunt tot mai luminate. De data asta chiar mi-a placut sa ma plimb si sa vad schimbarile din capitala.

Drumul de intoarcere a fost prin Orsova, de data asta pe zi. Chiar daca drumul e inca foarte rau pe anumite portiuni, frumusetea Portilor de Fier si defileul Dunarii este absolut impresionant. Iar daca ajungeti prin zona, neaparat sa treceti sa vedeti capul lui Decebal de la Valea Mraconia si sa va opriti in Herculane, sa vedeti cu stau muntii de paza la micul drum de acces in statiune. Superb.

Trist din toata calatoria asta a fost faptul ca mi-am dat seama ca toate locurile astea sunt neingrijite. Nimeni nu-si mai da interesul sa le faca sa arate si mai bine, sa le restaureze, sa le intretina. Statiunea de la Herculane e in paragina, sa nu mai vorbesc de partea dintre Orsova si Drobeta Tr. severin, care e plina de case parasite, de pensiuni ce stau sa cada, de locuri in care n-a mai trecut cineva cu o matura de cel putin 10 ani. Iar Paltinisul arata la fel ca acum 25 de ani, pe vremea cand mergeam acolo ca sa invat sa schiez.

Mai e vorba aia, “e frumoasa tara, pacat ca e locuita”. In zonele astea, tara a fost parasita. Si nu-i chiar atat de bine.

Tweet