Cand povestile intra in viata noastra

Aveam 9 ani cand am intrat prima oara intr-o biblioteca. Era chiar Biblioteca Astra, una dintre cele mai vechi din tara. Eu n-am putut sa deschid usa de la intrare, era mult prea mare si grea, noroc ca era mama cu mine. Am pasit cu teama, biblioteca era impunatoare si afara si inauntru: cu un hol mare mare la intrare si niste scari imense. Secriunea pentru copii era la etajul 1, iar ca sa ajung acolo treceam pe langa o alta usa mare pe care scria “adulti”. Auzisem eu ca tre sa fii macar in clasa a 7-a sau a 8-a ca sa ai acces acolo, asa ca visam la momentul in care o sa ajung sa-mi iau carti de la “adulti”. Biblioteca mai avea un etaj, iar acolo se afla sala de lectura. Lumea spunea ca acolo ajungi doar cand esti mare-mare, adica la liceu.

Am “batut” scarile Bibliotecii Astra de mi-a iesit pe ochi. In timpul liceului stateam in sala de lectura cam jumatate din timpul meu liber, nush cum imi alegeam de citit numai carti care existau in biblioteca doar intr-un singur exemplar, maxim doua. Imi faceam tot felul de referate din cartile de critica literara, ca asa cerea profesoara noastra de limba romana sau pur si simplu citeam cate o carte despre care stiam ca o sa-mi placa. Scaunele erau incomode, sala de luectura era destul de mica, dar toti ne tratam cu respect acolo.

Anii au trecut si eu am uitat biblioteca, n-am mai gasit timp pentru ea. Mai cumpar cate o carte de la librarie, mai vine cate o sarbatoare in care sora-mea imi face cadou o carte despre care stie sigur ca imi place si cam asta e. Cateva file citite seara, inainte de culcare, nu au cum sa se compare cu orele petrecute zilnic in locul acela in care era atat liniste, dar ma linisteste gandul ca acum pot citi ce vreau eu, chiar de pe ecranul laptopului.

Iata ca si bibliotecile au ajuns sa evolueze si, de aproape 3 ani, o fundatie (Bill & Melinda Gates) a hotarat ca oamenii trebuie sa aiba acces la informatie, ca doar cartile nu mai sunt suficiente. Impreuna cu Ministerul Culturii s-a nascut Biblionet, programul care aduce internetul la bibliotecile publice din Romania. Pe langa faptul ca foarte multi oameni au acum acces la informatii din lumea intreaga, acesti oameni, care pana acum aveau doar cartile, au trait niste povesti incredibile, datorita internetului. Aceste povesti sunt transmise chiar de “Cautatorii de povesti“, adica Vlad Petreanu, Radu Paraschivescu si Catalin Stefanescu, alaturi de o bucata insemnata de blogosfera, reprezentata de Chinezu, Visurat si Andrei Crivat.

Nu stiu daca stiti, dar unul din trainerii Biblionet de-a lungul celor 3 ani de implementare a programului este Alex Bleau, timisorean de-al nostru, care s-a plimbat prin tara si si-a cules singur niste povesti pe care o sa le tina minte o viata intreaga. Si l-am luat la niste intrebari, sa vedem ce inseamna Biblionet din perspectiva unui om care a participat activ la realizare.

Cum ai ajuns sa faci parte din echipa trainerilor Biblionet? Ai aplicat CV sau ai fost recrutat?

Am fost recomandat de fostul angajator (Adi Dragos) celor de la EOS Timisoara. Dovada ca nu conteaza unde lucrezi. Daca iti faci treaba cum trebuie si pui pasiune, acest lucru te ajuta si pe termen lung. Ca fapt divers, era sa pierd interviul din cauza ca portarea numarului meu de telefon a tinut mai mult decat era cazul.

Stiu ca bibliotecarii pe care a trebuit sa ii instruiesti nu au fost, intotdeauna, cei mai tineri oameni. Ce inseamna pentru un om care ii instruieste pe altii despre internet sa explice cum e cu folosirea lui? Ti-a fost greu sa iti adaptezi discursul in asa fel incat toata lumea sa inteleaga ce ai tu de transmis?

Intotdeauna am incercat sa explic materialul cursului nu in limbajul meu sau in limbajul tehnic ci in limbajul celor din fata mea. Asta inseamna ca de la judet la judet inlocuiam vocabularul cu cel local. Dincolo de asta, incercam sa ma adaptez si sa personalizez explicatiile pentru fiecare in parte. Cand cineva nu intelegea, imi cam dadeam seama din modul in care intreba cum si ce trebuie sa explic ca sa putem merge mai departe.

Pe unde ai fost, mai exact? In ce orase te-ai plimbat si cati oameni ai instruit?

Pe parcursul a 3 ani am fost in judetele Harghita, Suceava, Bistrita-Nasaud, Buzau, Covasna, Tulcea, Teleorman, Brasov, Sibiu, Vaslui, Ilfov si Timis (sper ca nu am omis vreun judet). Am mentionat judetele si nu orasele pentru ca oamenii pe care ii pregateam nu veneau dintr-un singur oras. Pana la final de proiect, cred ca am tinut training la aproape 400 de bibliotecari. As dori sa mentionez ca toti cei 400 sunt oameni unul si unul care fac mult mai multe pentru cultura tarii si pentru comunitatea din care fac parte decat multi altii.

Pentru ca Biblionet cauta povesti acum, m-am gandit sa vin si eu in intampinarea lor si sa te rog sa imi povestesti o intamplare care ti-a ramas in minte dupa ce s-au sfarsit training-urile.

Nu stiu daca e neaparat o poveste. Este mai mult rezultatul proiectului si al efortului derulat de fundatia Bill si Melinda Gates, Irex, Eos si nu in ultimul rand al bibliotecarilor. In acest moment in Romania exista peste 900 de biblioteci judetene, orasenesti si comunale dotate cu minim 4 calculatoare si acces la internet. Impactul real dat de aceasta infrastructura este data de bibliotecarii care acum zi de zi ajuta pe cei care le calca pragul sa invete sa foloseasca email, messenger, skype, office. Si ceea ce nu stiu multi oameni este ca bibliotecile erau extraordinare si fara calculatoare. Dar poate ca de asta e nevoie ca sa devina mai vizibile.

De ce ar trebui sa stam cu ochii pe cautatoriidepovesti.ro? Asa, ca din perspectiva unui om care a participat activ la construirea programului in Romania.

Multe persoane cred ca biblioteca este un loc unde s-a adunat praful pe niste carti mult prea vechi ca sa le mai fie de folos. Nu mai este asa. Bibliotecile s-au schimbat si se schimba. Pentru cineva care doreste sa invete si sa se dezvolte personal, biblioteca poate reprezenta fundatia si prima treapta in acest sens. Urmariti ca sa vedeti ce inseamna de fapt biblioteca. Veti fi uimiti!

Sper ca v-am convins sa ii urmariti pe cei care pleaca in cautarea povestilor. Sa cititi ce scriu si sa primiti cu bucurie in sufletele voastre povestilor altor oameni. Eu stiu sigur ca ii voi urmari cu cel mai mare drag si entuziasm.

Tweet