Ce (alte) rele pot face geloziile
|Subiect controversat geloziile astea. Unii zic ca sunt gelosi, altii ca nu sunt, altii ca n-ar simti niciodata acest oribil sentiment (pana cand li se intampla sa aiba motiv, si atunci sa te tii!) si tot asa. Gelozia in exces face rau in cuplu, ca de altfel orice chestie in exces.
Uneori, gelozia nu face rau doar cuplului, si despre o situatie de felul asta as vrea sa va povestesc. O poveste adevarata, traita de subsemnata, dupa producerea careia as fi putut sa fac rau. Am ales sa nu, dar asta nu inseamna ca e mai putin grav ce s-a intamplat.
Cu ceva timp in urma, fusesem cu niste prieteni la un restaurant, sa mai mancam ceva, sa mai stam de-o vorba. In locul respectiv erau niste afise cu unul dintre artistii mei preferati all time. Atata doar ca numele artistului (pe care-l cunosteam personal, respectandu-ne reciproc pentru munca fiecaruia dintre noi) era scris gresit. M-am bucurat de sosirea lui la Timisoara (pe de o parte) si m-am intristat ca avea numele scris aiurea. Ajunsa acasa, ii scriu omului un mesaj in care imi exprim bucuria ca vine la Timisoara si il anunt de tampenia de pe afis. Dupa care, firesc, ii scriu asa: “Poate, dupa spectacol, daca timpul iti permite, stam cu totii la o vorba.” Acel “cu totii” referindu-se la mine, la iubitul meu si la colegele mele din agentie, care se stiau si ele cu domnul respectiv.
Artistul n-a raspuns atunci si, sincer, nici n-am bagat de seama. N-am mai ajuns nici la spectacol, din cauza de treaba la un client fix in seara respectiva. La aproape doua luni dupa, primesc un e-mail de la sotia artistului, care imi comunica sec ca daca vreau sa il vad pe sotul ei, sa ma duc sa il vad la spectacole, nu sa-l invit la convorbiri romantice. Evident, m-am gandit initial ca femeia chiar nu stia in ce context l-am cunoscut pe sotul ei si stiu si eu ce inseamna sa ai un ghimpe in inima in situatii de felul asta. Desi, repet, ceea ce-i scrisesem omului era complet inofensiv.
Ii spun femeii ca nu trebuie sa-si faca griji, ma prezint cu tot numele, ii spun ce fac si o asigur ca nu e niciun pericol din partea mea, ca poate sa stea linistita. Imi raspunde ca stie cine sunt si ce fac si nu-i pasa, sa-i las sotul in pace.
Atunci am stiut ca orice i-as spune, femeia asta n-o sa inteleaga niciodata ca problema e in capul ei. Si ca orice femeie care se injoseste in felul asta, nu merita niciun cuvant in plus.
Ar fi putut sa fie rau. Daca eram jurnalist la vreun ziar de scandal, as fi putut sa fac publice acele mesaje, care au fost oricum, numai dragute nu. N-am facut asta pentru ca etica e importanta si, sincer, pentru ca mi-a fost mila de ea. La fel de mila cum mi-a fost de mine intr-o situatie similara, cu diferenta ca eu am avut motive de suspiciune, desi nu despre asta vorbim acum.
Randurile de mai sus nu sunt despre mine sau despre acea femeie. Sunt despre ghimpele din inima care, daca il lasi sa roada prea mult, te transforma intr-un om pe care nu-l mai recunosti. Tot ceea ce e valoros la tine piere intr-o clipita atunci cand alegi sa te expui in felul asta, sa-ti expui in fata unui necunoscut niste ganduri care-s plamadite in mintea ta si n-au vreo legatura cu viata reala.
Doamnelor, aveti grija de mintea voastra. Si daca-l simtiti ca e putin plecat prin alte parti, faceti-va un bine si lasati-l sa mearga, iar voi mergeti mai departe pe drumul vostru. Niciun barbat nu merita asa o injosire.
Foto: Jealousy by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)
Tweet
Mi-a placut concluzia! Este cea mai corecta si normala!
Trebuie sa treci printr-o paranoia de asta ca sa intelegi care e drumul corect. Altfel nu cred ca se poate
f frumos spus!
Eu am o colegă la facutate care are un prieten. Un oarecare tip mediocru, fără nimic ieșit din comun, pe care ea-l iubește de nu se vede. Ce nu vede ea este că tipul este un obsedat gelos – o așteaptă în fiecare minut, în fiecare zi, după fiecare curs. De fapt o aduce la facultate, o ia când termină și între timp supraveghează totul din mașina lui mediocră.
Nu că-mi pasă, însă jur că nu pot să o înțeleg pe ea de ce-i acceptă comportamentul . Până și cățelul meu se bucură de mai multă libertate decât colega mea. Ea știe, dar nu o deranjează…
Când mergem la cafea, hop și el. Am început să o evităm, de teamă să nu înceapă să ne suspecteze și pe noi că îi ”stricăm” prietena și îi băgăm în cap idei preconcepute.
Asta deja cred că este gelozie obsesivă. Sau cum să o numesc?! Și mai grav este că nu prea are leac.
Gelozia ii boala grea! M-a ferit Dumnezeu de asa ceva, nu suntem niciunu gelos si nici nu am avut prieten gelos inainte.
E greu de convietuit cu oamenii gelosi. Asta ar insemna sa nu mai ai prieteni, viata sociala, ca sa nu devina X gelos/geloasa. Mai grav e ca unii stau in astfel de relatii si nu fac nimic pentru a schimba situatia. Din punctul meu de vedere, relatiile cu oamenii obsesiv de gelosi sunt destinate esecului.
Teodora, stii ca asta duce la ceva mai grav, nu? Violenta domestica. sper din suflet ca prietena ta sa-si dea seama de asta cat mai repede.
Lala, felicitari, chiar ma bucur cand aud asta
Andreea, unii traiesc o viata intreaga asa. Si e pacat, ca nu avem mai multe vieti.
Îmi place concluzia, ai multa dreptate despre expunerea asta pe care o facem in momente impulsive. Si ma gandesc ca atitudinea echivaleaza cu o oarecare putere in capul celor care fac asta ( adica, hei, lasa-mi barbatul in pace, e al meeeu!!!!), in loc sa-si dea seama cat de slabe si penibile sunt, recurgand la injosire…