Cum se poate termina o zi de luni

Cu un spectacol la No Name, cu Teo ca si protagonist. Am fost putini de data asta, cam 250 fata de 4-500 cu cat era Teo obisnuit la spectacolele lui. Putini, da’ buni, as zice, pentru ca trei sfert din spectacol a fost comunicare cu publicul. Am ras cu studentii la agronomie, cu absolventii de agronomie, cu Oana, cea care iubeste barbatii destepti si cu Mihnea, care povesteste pataniile prietenilor. Am avut lacrimi in ochi de ras si a fost cel mai misto fel in care puteam incheia o zi de luni.

Ma suprinde placut cat de mult a crescut stand-up comedy-ul la noi. Acum cativa ani cand am descoperit Deko, am spus unui prieten ca industria asta va creste foarte mult si ca vom ajunge sa vedem spectacole de o foarte mare calitate, ca vremea bancurilor proaste spuse pe scena va trece. Mi s-a spus ca bat campii si ca noi nu vom ajunge niciodata la nivelul de diversitate al Americii. Poate ca nu, dar avem diversitatea noastra si am crescut suficient de mult ca si public incat sa radem de politica, de noi, de relatiile noastre, fara sa fie nevoie sa injuram pentru asta.

Dupa spectacol, l-am vazut pe Teo incantat de public. L-am mai vazut incantat de directia in care se indreapta, ca artist, si foarte increzator in ceea ce mai are de oferit. A crescut si el mult, e matur si relaxat, stapan pe el si pe ceea ce face. Pregateste ceva misto, la nivel national, dar inca sunt sub amenintarea pustii, deci n-am voie sa zic nimic 😀

E reconfortant sa vezi ca, dupa atatia ani de Doru Octavian Dumitru (care mi-a placut cand am fost mica, dar atat), dupa multi alti entertainer-wannabe, putem asista la divertisment de calitate. Imi place si mai vreau :)


2 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *