Despre lecturi urbane, partea 2

No bun. Amu, ca ne-am balacarit de ne-au sarit ochii pe pereti, haideti sa va spun si varianta mea, aia in care Lecturi Urbane nu e un fail nici macar in cazul in care participa doar organizatorii.

Ce inseamna Lecturi Urbane: o initiativa prin care niste oameni s-au gandit sa le arate celor din jur, oamenilor care petrec o gramada de timp prin tramvaie, autobuze, trenuri, metrouri sau care pur si simplu au chef de aer curat in parc sau aiurea, ca pot sa umple acest timp citind o carte. Pentru ca sunt si mai multi oameni care nu au pur si simplu timp sa mearga intr-o librarie (sau nu au bani, toti stim cat de tare s-au scumpit cartile), initiatorii actiunii (adica Ciubotaru si gasca) s-au gandit sa stranga niste carti, din donatii, pe care sa le ofere, la randul lor, celor pe care ii intalnesc in timp ce desfasoara actiunea propriu zisa.

Drept urmare, Lecturi Urbane nu e un concept care vrea sa adune la pozat cat mai multi oameni care se fac ca citesc o carte, ci e un concept prin care cei prezenti participa ACTIV la donarea de carti oamenilor intalniti intamplator. Da, se citeste DEMONSTRATIV, pentru a incuraja cititul in spatii neconventionale.

No acum, sa-mi explice mie cineva de ce e fail ca la treaba asta au venit 22 de VOLUNTARI, oameni care si-au sacrificat din timpul liber sa vina cu noi la impartit de carti. Ca io nu pricep nici in ruptul capului.

PS: nu, nu am tras de oameni, nu o vom face niciodata cand e vorba de voluntariat. Am scris pe bloguri, dar de venit a venit cine a simtit ca poate sa faca un lucru bun timp de doua ore.


6 Comments