Da’ marunt n-aveti?

Ma trezesc eu azi dimineata, cu capul mare, ca deh, am chefuit azi-noapte, asa se face martea. Imi dau seama ca e tarziu, fac un dus iau 3 guri de cafea, sun la taxi si ma iau sa plec, ca avem deschidere mare: se inaugureaza noul sediu al BC Tmisoara.

Vine taxiul, io ma sui in el pe jumate adormita, ii zic omului unde sa ma duca si dormitez pe bancheta din spate. Ajungem la destinatie, scot 50 de lei din portofel si ii dau soferului. “Aaaa, pai n-aveti marunt?” “Nu, zic eu, i-am dat toti maruntii colegului care m-a dus acasa azi noapte”. Se codeste, se invarte, scoate portofelul (care era doldora de hartii de 10 si 5 lei – wtf??) si imi da restul, mormaind ceva despre cum ramane el tot timpul fara bani marunti. Eram mahmura, fara chef si nu vroiam sa ma pornesc sa ma cert cu el.

Plec de la inaugurare, ma opresc la Novatim-ul de langa stadion sa-mi fac niste cumparaturi si apoi plec spre taxi. Ii zic soferului adresa, ma duce, ajung la bloc, ii intind o hartie de 10 lei, la care el ma intreaba: “Mai marunt nu aveti?” Deja mi se parea ca sunt filmata si mi se face o gluma proasta. “Nu, zic, n-am, ca i-am dat pe toti cand am facut cumparaturile” (ati observat ca intotdeauna, la fazele astea, suntem tentati sa dam si explicatii, in loc sa raspundem scurt si la obiect?). Mormaie si asta ceva, imi da restul, pa-la revedere.

Ajunsa in casa, imi dau seama ca am uitat sa cumpar niste chestii, ma duc la magazinul din colt, imi iau niste chestii (de banii “marunti” pe care ii mai aveam). La o vreme, ma iau sa plec in vizita si, zic sa nu ma duc cu mana goala, asa, de ziua romanilor. Ma opresc din nou la magazinul din colt, un Prospero, sa iau niste praji. Scot o hartie de 50 de lei. “Aaaaa, pai n-am sa va dau rest.” “Pai, zic io, ce-ati facut toata ziua, n-ati vandut nimic?” “Ba da, dar am predat banii”. “N-aveti deschis pana la 10?” “Ba da, zice cu tupeu vanzatoarea, si acum cat e ceasul?” Scot telefonul, ma uit la el. “21.49”. “Asa, deci e 10.” “Am inteles, deci dumneavoastra PLECATI la 10, nu INCHIDETI la 10″. Ma apuc sa ma scobesc prin toate buzunarele, i-am dat o tona de marunti, de 10 si 50 de bani, sa-i ajunga.

Imi iau prajiturile, victorioasa, ma urc in taxi, ajung la destinatie, dau aceeasi hartie de 50 de lei, primesc aceeasi fata disperata si intrebarea: “Da’ marunt n-aveti? Ca n-am sa va dau rest.” Si eu, iritata de toata ziua asta care s-a invartit in jurul banilor marunti, ii raspund: “Da’ de unde pana mea sa mai am bani marunti cand nimeni nu-mi schimba nenorocita asta de bancnota de 50 de lei? Ce are, ciuma?”

Ne-am dus la un magazin, sa schimbam banii. Pusca mea, nu e obligatia lor sa aiba bani marunti si sa dea rest? Numa’ intreb.

*poza ciordita de la Sebi


15 Comments

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *