De aia am blog, sa mai scriu si ceea ce simt
Si ce simt zilele astea nu e chiar fericire si bucurie. Parca toata lumea are chef numa’ sa se certe. Sa dea cu paru’, sa judece’, sa traga scatoalce peste cap.
Unde-i, ma, chestia aia cu ” de Craciun, fii mai bun” sau “decembrie, luna in care oamenii sunt mai buni, mai darnici, mai inimosi”. Unde-i?
Nu credeam sa ajung sa spun asta vreodata, dar mi-e dor de sms-urile enervante, care incepeau cu ” fie ca”. Mi-e dor sa ma enervez din cauza reclamelor sufocante la produsele electrocasnice “la oferta” din supermarket-urile romanesti si singura stire la care sa rad copios (si sa ma enerveze, deopotriva) sa fie “si in anul acesta Metro va avea program prelungit”, iar un angajat sa spuna, anonim: “e nesimtiti, dom’ne, nu ne plateste suplimentar si ne pune sa lucram, porcii astia de patroni!”
Mi-e dor de prietenii mei cu care radeam facand misto unul de altul, cu cate un ceai in mana, in serile friguroase din ajunul Craciunului si sa ne dam telefoanele unul altuia, citindu-ne cu voce tare urarile de sarbatori. Mi-e dor de imbulzeala din magazine, pe care (de fapt) incerc sa o evit in fiecare an, nu-mi chiar plac fetele schimonosite de agitatie ale oamenilor stresati sa cumpere TOT magazinul, atunci, pe loc.
Orice, ma, dar orice chestie care m-a suparat vreodata e absolut nimic, zero barat, pe langa supararile provocate de toti internautii, social media expertii si haterii de pe online-ul asta romanesc. Atata susoteli, barfe, rautati, magarii, nu mi-a fost dat sa vad de cand ma stiu.
Si o sa ajung sa merg pe strada cu dopuri in urechi sau sa-mi pun niste casti simtite numai de mine si sa nu mai aud nicio rautate. Si rautatile pe care le vad o sa le ignor cu desavarsire, ca altfel o sa ajung la nebuni. Noroc ca oamenii misto pe care i-am intalnit datorita bloggingului anuleaza rautatile tuturor. Ca altfel, inchideam tot si plecam sa ma angajez secretara.
Nu s-a intamplat nimic la Cluj, din contra, a fost misto si conferinta si excursia. Gandurile de mai sus sunt suparari pe care le am de cateva luni si adunate zi dupa zi.
Tweet
>:D< Fie ca această îmbrăţişare să îţi învăluie casa cu miros de cozonac şi pace sufletească. :))
“Fieca” sa fie primit :))) (multumesc la fel)
Vad ca sunt la moda hatteri astia. Cand eram blogger parca nu erau. Oare m-am lasat la timp ? :))
Si acu` intrebare de incepatoare, asta se intampla de acum? Nu esti obisnuita cu asta? Banuiesc ca rautatile nu s-au inventat in 2011.
Esti Nebu,una din persoanele care conteaza, de ce iti pasa?
Intreb doar, nu fac aluzii, nu nimic.
Baghy, sigur e o moda care o sa treaca. Dar ma deranjeaza cand vad ca oamenii comenteaza doar de dragul de a comenta si nimic mai mult.
Deea, sa stii ca in ultimele luni s-au intetit rautatile (nu la adresa mea, ci in general) si nu ma deranjeza atat de tare pe cat ma intristeaza, sunt multi oameni de care imi pasa si pe care ii cunosc de niste ani, iar acum sunt de o virulenta incredibila. Si-mi pare tare rau, sincer.
Anu’ asta am avut ocazia sa-l ascult pe Cristian Manafu pe viu la o intalnire de a noastra media (INOMC-Intaln. Nationala a Operatorilor Media Catolica) …; printre altele ne spunea ca nu poate fi ca alti bloggeri care se tin tari la comment-urile rautacioase facute la adresa lor; chiar ne-a zis ca o data din cauza unui astfel de comment rautacios vreo cateva zile a fost tot suparat. Trebuie sa recunosc ca si eu intr-o oarecare masura desi nu am intrat mai tare in “jocul blogging-ului” as fi usor “afectat” de hateri. Din pacate rautatea umana indiferent de cum este exprimata, continua sa fie tot mai accentuata (sau poate e din cauza ca pe zi, luna, an ce trece vedem si simtim tot mai altfel societatea?)
Merry Christmas to you too. 😛
Raimi, stiu ca Manafu a fost prezent la intalnirea voastra, ne-a povestit si nou la Snow Camp despre ea si ne-a spus si despre rautatile pe care i le spun altii si care il macina. Suntem oameni si avem si noi valori, iar cateodata e foarte greu sa stai deoparte cand se arunca mocirla.
Fiind secolul vitezei, lumea nu mai are timp sa se opreasca 5 minute si sa se bucure pur si simplu de viata, realizari sau alte evenimente ce ne inconjoara.
Am ajuns sa ne enervam din orice, daca traiesti si lucrezi in Romania, in vremuri ca si acestea ajungi sa fi atat de stresat incat orice detaliu neplacut ajunge sa te enerveze la culme si de aici si ura asta pentru restul lucrurilor.
E foarte usor sa fi nervos, sa urasti si sa injuri…mai greu e sa te abtii de la treburile astea si pur si simplu sa lasi de la tine, sa zambesti si sa mergi mai departe. Ai dreptate , nu mai e ce-a fost, lumea se schimba si oamenii odata cu ea …
Totul pleaca de la “evolutia” asta, nu mai avem timp de nimic, nu mai avem timp de noi si uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte cum faceam odinioara..
Eu sper dar nu numai ca sper (tre ‘sa si fac ceva mai concert in acest sens) ca nulitatile care au astfel de meniri, pe termen lung sa dispara, sau cel putin prapastia sa fie tot mai mare
Acu’ nici nu vreau sa iasa ca o lauda, dar o spun: organizatorul intalnirii noastre m-a rugat sa-i dau o lista de bloggeri ca-i trebuia pt. lucrarea de master care si-o facea la Roma. Printre altii i-am sugerat si pe Manafu, si i-a placut de el, incat a venit la o intalnirea din aprilie de la Bucuresti (PR and the Web) si s-au cunoscut. Si Chinezu a scris despre cheestia asta 
http://chinezu.eu/2011/04/15/ce-stiti-voi-despre-enoriasii-2-0/#
Eh, un lucru am de zis, de cineva incearca sa te faca sa te doboare nu inseamna decat ca esti deasupra lor
Suspeiarba, eu o sa incerc sa ma bucur de lucrurile marunte. Sper sa-mi si iasa
Raimi, da, stiu, si lui Manafu i-a placut tare mult intalnirea si tot povesteste de ea, de cate ori are ocazia.
Tigara electronica, am mai spus ca nu e vorba de mine, ci de rautatile unor oameni fata de alti oameni.
Vad ca ai ascultat sfaturile lui Zoso, sa scoti nested comments
Deci nu tot timpul a fost asa… Interesant!
Vad ca lumea isi plateste polite mai vechi pe aici, pleaca urechea la orice, ia de bune multe, inregistreaza
Ce sa zic?
Incepe sa-mi fie dor de vremurile cand n-aveam nici cont de twitter si nici nu citeam atatea bloguri. Blogosfera romaneasca e oglinda societatii in care traim. Suntem elitisti (sau ne-ar placea sa fim catalogati asa), dar nu lasam sa se vada asta. Ramanem tot pe maidan.
C-atat putem…
(Sa nu generalizez. Exceptii chiar exista. N-am articulat ca sa nu fiu nevoit sa le enumar.)