Despre peste si fructe de mare cu Sabres

UPDATE: cu toate plimbarile astea, n-am reusit sa va anunt un lucru mare, cum ca unul dintre cititorii mei a castigat concursul. Am zis eu ca am cei mai tari cititori din lume, acum s-a si demonstrat asta. Cum ar veni, cele doua saloane se numesc Vintage Saloon (cel mare) si Sandy Lounge (cel mic si nou). Andra, felicitari! Stiu ca deja ai fost la restaurant, sper ca te vei mai opri pe aici sa ne spui tuturor cum a fost.

Va spun de la inceput, poate asa va “mituiesc” rabdarea: la sfarsitul articolului am un concurs simpatic si sper sa vreti sa contribuiti.

Il stiu pe restaurantul Sabres din Timisoara (caci despre asta va voi povesti in randurile ce urmeaza) de vreo 6 ani si ceva. Era restaurantul preferat al fostului meu sef, mare amator de peste si fructe de mare, care-mi spunea ca e uimitor ca se mananca preparate pescaresti atat de bune la Timisoara (nu era el un fan prea mare al orasului, nici al Romaniei, fiind roman evreu plecat la 5 ani din Roman in Israel). Imi amintesc ca prima oara cand am calcat pragul Sabres ma intrebam ce naiba o sa mananc eu acolo, avand in vedere ca nu-mi place pestele. Norocul meu a fost ca aveau si altceva in meniu, dar la a doua vizita m-am lasat convinsa sa incerc niste fructe de mare intr-o salata. Apoi la a treia vizita, chiar un peste (nu mai tin minte ce era, dar stiu ca m-a surprins gustul), si tot asa, pana cand abia asteptam sa merg din nou.

Dupa ce mi-am dat demisia, si Sabres a disparut din raza preferintelor mele in materie de restaurante timisorene. A fost ca si cand am incercat sa sterg cu forta orice amintire legata de un job care aproape m-a distrus fizic. Din fericire, Sabres n-a disparut, ba chiar s-a facut mai mare si mai bogat in oferta, iar lucrul asta l-am aflat aseara, intr-o vizita care mi-a mers la suflet.

In primul rand, am aflat ca Sabres a implinit 7 ani si un pic, cam tot atatia ani cati am eu de Timisoara. Apoi, am aflat ca s-a deschis inca un salon, mai mititel, dar decorat cu acelasi bun gust care se regaseste si in salonul mare, primul al restaurantului.

Primul salon:

Salonul nou:

Si pentru ca, totusi, vorbim despre un loc in care se mananca, va spun ca mancarea e “gourmet”, adica se pune accent pe simturile consumatorului si mai putin pe ghiftuiala, lucru care ar trebui sa devina normalitate in Romania (inca nu e, noi tot cu ceafa si garnitura de mici ne bucuram stomacurile). In fiecare miercuri se intampla o seara speciala cu peste proaspat si rar gasit in restaurantele de la noi, joia – cina se impleteste cu muzica clasica a celor de la Duo Colompar (sot si sotie, unul cu vioara, celalalt cu pian, artisti ai Filarmonicii Banatul), iar seara de vineri e cu jazzul lui Mircea Ardelean (minunat copil, extrem de creativ si cu lipici la public).

Eu am mancat aseara (gustat, mai bine zis) peste spada, caracatita, sepie, creveti, ton, somon si dorada. Mi-am dat seama ca aversiunea mea fata de peste (pe care am simtit-o pana nu demult) era data de faptul ca nu avusesem experiente gourmet, adica n-am mancat niciodata pestele pentru gust, ci pur si simplu pentru ca mi se punea in farfurie si mi se spunea ca aia e mancarea. A manca peste e o experienta care poate fi apreciata doar daca reusesti sa ajungi, cumva, la locul potrivit si il gasesti gatit cu grija si migala. Pentru mine, aseara, Sabres a fost acest fel de experienta.

Si pentru ca va spuneam de un concurs, iata despre ce e vorba. Cei de la Sabres (mai exact Moise, cel mai vechi ospatar al localului, cel care se ocupa de rezervari) si-au dat seama ca au o dificultate cand primesc cereri de rezervare: unde sa faca rezervarea, la salonul nou sau la cel vechi? Si cum sa spuna intruna “Sabres mic” si “Sabres mare”? Asa ca trebuie sa le dea un nume ambelor saloane si aici au cerut ajutorul cititorilor bloggerilor timisoreni. Drept urmare, ajutati-i pe oamenii astia sa-si boteze saloanele. Cititorul care nascoceste cele mai faine nume castiga o masa in doi la Sabres. La fel si bloggerul al carui cititor e cel mai inspirat (si atentie, ma bat cu inca vreo 10 bloggeri, deci fiti creativi!)

Si pentru ca eu imi doresc foarte tare sa revin la restaurant, plusez: chiar daca celalti bloggeri vor avea cititori mai ispirati – desi nu cred, ai mei sunt cei mai buni – am si eu premiul meu: tot o cina la Sabres, cu cititorul (sau cititoarea) meu cel mai inspirat. Asa ca, daca nu castigam la juriul oficial, ne facem noi cina noastra.

LE: aveti timp pana duminica, 10 noiembrie 2013, sa faceti propunerile.

PS: Ingrid e cea care a facut restaurantul dupa “chipul si asemanarea” ei. A vrut sa faca un loc in care sa se simta bine si sa manance exact asa cum ii place ei sa manance. E acolo zi si noapte si se ocupa de clienti, de bucatarie, de aprovizionare, e unul dintre cei mai misto proprietari de restaurante intalniti pana acum. A fost o incantare sa petrec cu ea mai bine de doua ore povestind vrute si nevrute.

PPS: m-am bucurat mult s-o revad pe Denisa, cea care a pus la cale actiunea de PR de aseara. Denisa e una din fostele studente PRbeta Workshops, anul trecut a luat parte la workshop-urile de la Cluj. Si vreau sa cred ca purtarea impecabila si abordarea exemplara se datoreaza si minunatilor nostri traineri care s-au straduit sa-i invete pe studenti tot ceea ce au stiut mai bine.

*sursa foto: pagina de Facebook a Sabres

Tweet