Din invataturile zilei de azi
De cate ori ma intreaba cineva despre scrisul pe blog, ii explic ca nu ai cum sa faci asa ceva, constant, fara pasiune. O alta conditie necesara e sa nu te gandesti la bani, asa cum fac majoritatea bloggerilor noi si cum am ajuns (din pacate) sa facem si noi, cei putin mai vechi.
Cu totii ne-am deschis bloguri din pasiune. Am scris pe ele fara sa ne gandim la ce va urma, doar pentru ca parea o idee buna, la acel moment, sa tii un jurnal online. Apoi au aparut campaniile, excursiile, lucrurile cu adevarat misto care ti se intampla in urma dezvoltarii unei pasiuni, doar ca am inceput sa uitam de unde a pornit totul, sa fim vedete, sa nu ne mai convina lucruri atunci cand suntem invitati pe undeva, sa avem atitudini dintre cele mai nefericite.
Sa nu mai vorbesc de felul in care ii uitam pe cei care ne-au bagat in seama la inceput, ne-au acordat incredere si ne-au sustinut. Odata ce ne-am deschis aripile, la revedere si n-am cuvinte, suntem pe cont propriu si ne descurcam singuri de aici. Atitudine tradusa cu “hai, baga-ti singur capul sub talpa mea, e mai usor sa te calc.” (sa nu credeti ca daca scriu la plural ma folosesc doar de un fel de exprimare; am facut si eu destule greseli de felul asta, deci nu ma scot nicicum din ecuatie)
Exita un blogger in tara asta care scrie de 7 ani. In fiecare zi. Rare au fost zilele in care n-a postat nimic. Chiar atunci cand era in vacanta, chiar atunci cand era pe drumuri. Daca stie ca nu ajunge la laptop, isi programeaza posturile. Scrie despre absolut orice ii trece prin cap, e amuzant, serios, amar, sictirit, transant. E un deliciu sa-l citesti.
Nu merge la conferinte, nu e speaker, nu ia produse in teste, desi are un magazin online. Care merge bine si ala, de cativa ani deja. Nici macar nu se chinuie foarte tare cu strategii online si alte lucruri, desi are destui prieteni in online-ul asta carora ar putea sa le ceara ajutorul. Are un job solicitant, o logodnica misto, e mai mult decat relaxat cu viata lui. Si de aceea scrie din pasiune, in fiecare zi, de aproape 7 ani.
Cititi-l pe Calin Turcu. E singurul blogger adevarat pe care il cunosc.
PS: are si ceva cititori, deci nu m-ar deranja absolut deoc sa-l vad in campanii; 7 ani e mult si eforturile ar merita rasplatite, chiar daca el nu e interesat de asta.
Later edit: pentru ca nu vreau sa fiu inteleasa gresit, explic aici ce am vrut sa zic prin “singurul blogger adevarat pe care il cunosc”. Ma refeream strict la faptul ca el nu s-a indepartat de ideea de a avea un jurnal online si atat. Noi, astialalti, mai avem o campanie, o excursie, o activare, un comunicat de presa. Asta nu ne face mai putin bloggeri decat eram pana acum, ci doar putin mai precauti si cu o motivatie externa de a scrie, pe langa pasiune. La Calin motivatia vine strict din interior.
Tweet
nu mai am campanii pe blog de prin august. nu zic ca e super (ca as minti sa zic ca e un lucru bun), dar nici rau nu e. am revenit la ce a fost blogul meu odinioara, mi-am redescoperit placerea de a scrie din placere, despre orice. si culmea, subiectele intotdeauna apar. si iar mi-e drag de el.
Exact! Am observat si eu asta pe blogul tau. Si as vrea sa fac acelasi lucru cu al meu
Scrieti voi din pasiune ca iau eu toti banii de la companii fara problema. :)) Mi-e greu sa cred ca exista 50 de bloggeri in Romania care scriu doar din pasiune zi de zi. Daca as scrie din pasiune as scri 1-2 articole pe saptamana nu 2-3 pe zi.
Din pasiune as scrie in timpul meu liber, adica in weekend m-as duce cu prietenii la bere, as sta cu familia, si daca mai ramane timp seara si de un articol bine, daca nu saptamana viitoare. Dar cand sacrifici 3 ore zilnic pentru blog mi se pare foarte normal sa ai pretentii finaciare de la el.
Nu sunt chiar de acord cu tine legat de blogging și bani. Dacă ai deschis un blog, nu înseamnă că la un moment dat nu te gândești la bani. DAR. Depinde cum vrei să faci banii ăia. Dacă scrii despre fotografie, de exemplu, e normal să ai legături de colaborare cu magazine sau distribuitori de echipament foto. Articolele, știrile și alte chestii de genul sunt documentate, raționale și clare. Sau, poate blogul tău rămâne la fel, dar pe bani scrii pe blogurile magazinelor, distribuitorilor etc. Ideea e că faci bani scriind, adică făcând blogging.
Problema nu e neapărat că unii scriu despre șampoane și blugi în teste, ci modul în care o fac. Posturile astea nu mai sunt articole ci mențiuni sponsorizate care, din punct de vedere al calității textului, sunt extrem de slabe. Ce mi se pare mie cel mai grav e totuși faptul că noțiunea de calitate a scrisului e singurul lucru care nu se poate cuantifica. De fiecare dată, în orice dezbatere, se ajunge la concluzia că nu poți spune dacă un articol e bun sau slab.
Si la mine s-au ‘secat’ campaniile (nu ca as fi avut prea multe, plus ca sincer nu-mi doresc sa transform situl chiar total intr-un ‘billboard’). Scriu chiar de drag, pentru ca nu-mi aduce beneficii (chiar imi mananca din timpul ‘facturabil’. Nu e usor sa scrii dupa 5 ani si sa incerci sa nu-ti bati joc de cititori, dar este un exercitiu extrem de placut.
@Haotik: Sacrifici timpul, deci rezultă că trebuie să existe o compensație financiară. De fapt ar trebui să fie invers: oferi un interval de timp în schimbul unei sume de bani. Nu de alta dar angajat fiind, îți vinzi timpul, nu restabilești echilibrul în univers plătind un timp sacrificat. Știu, ți se pare o joacă de exprimări dar nu e chiar așa (întreabă-l pe Ștefan Murgeanu).
Toată lumea știe că o pasiune adevărată costă – bani sau timp. Dacă scrii din pasiune, o faci. De asta oamenii care sunt cu adevărat pasionați fac bine ceea ce fac. De fapt asta e diferența dintre blogări și profesioniști:
blogărul – a făcut ceva și crede că trebuie să primească
profesionistul – are un preț pentru care face ceva
Mai Dam, asa imi plac mie cateodata argumentele tale… Dar numai cateodata
O. sunt mai mulți cei care fac ceea ce face stimabilul Călin. Și-ți doresc să ajungi să îi cunoști
Pana la urma s-ar putea sa ai dreptate. Am recitit in seara asta cateva articole scrise prin 2010 si mi-au placut.
Waven, pai mai spune-ne si noua, da niste link-uri
Haotik, inteleg ca acum nu-ti mai plac articolele tale?
Imi plac si acum dar sunt mai tehnice, mai cu sfaturi, mai pe puncte. Adica nu mai povestesc eu asa ce-mi trece prin cap si sunt organizate. De exemplu “7 metode de promovare” “7 sfaturi pentru…” etc.
Uneori ma gandesc la audienta cand scriu. Am un plan editorial. Am zile cand nu am chef sau inspiratie sa scriu si apelez la articole deja scrise in zilele cand aveam mai multa inspiratie.
La asta m-am referit cand am zis ca mi-e greu sa cred ca exista un om care 365 de zile pe an reuseste sa scrie din pasiune in fiecare zi. Desi numele nu sugereaza deloc asta, sunt foarte organizat dar si asa se intampla sa am zile in care nu scriu de loc. Din cauza articolelor programate, a planului pe care il urmez mi se intampla asta de 4-5 ori pe an. Daca eu care sunt pe “productie” ca sa zicem asa tot ratez 4-5 zile pe an. Ma impusc daca ala pasionat reuseste zi de zi, 365 de zile sa scrie. Te imbolnavesti, nu te simti bine, ai un necaz sau o suparare. Cata pasiune sa ai sa poti trece peste toate si sa scrii in fiecare zi.
Nebuloasa, ăsta-i tot farmecul și toată frumusețea la ei: să ajungi să-i descoperi
Baftă!