Doamnelor din viata mea

Compasiunea si intelegerea oferita de o femeie unei alte femei nu se compara cu nimic. E altfel decat dragostea primita de la parinti si frati, e total diferita de dragostea oferita de iubit, e un sentiment ce creste increderea in fortele proprii. Sprijinul acordat de o femeie altei femei e rar, dar consistent.

Viata mi-a adus mereu in preajma femei minunate, de la care am invatat mai multe decat m-ar fi putut invata oricine. Mai jos, vor fi randuri de multumire catre doamnele care m-au invatat sa fiu eu, asa cum sunt acum.

Cristinelor din viata mea le multumesc ca, fiecare la timpul ei, mi-au oferit acea mana de care aveam nevoie ca sa trec intr-o alta etapa. Cristina din liceu m-a incurajat sa las in urma o viata construita intr-un oras care nu-mi mai oferea nimic, Popeasca a investit energie, incredere si bani in toate ideile mele nebunesti, partenera mea a insistat sa lucram impreuna atunci cand experienta mea era mult sub zero. O alta Cristina (e al doilea nume, nimeni n-o striga asa) m-a sprijinit atunci cand mi-era cel mai rau, cand am ramas fara job, fara casa, fara nimic; pur si simplu a avut grija sa-mi fie bine, sa ma pun pe picioare, sa-mi recapat viata si sa cresc pe drumul pe care singura mi-l alesesem.

Profesoarele mele de romana si, respectiv, istorie, m-au invatat sa raman cu fruntea sus in orice situatie. Ca daca-mi fac treaba impecabil, n-o sa ma poata da nimeni la o parte. M-au invatat sa gandesc cu mintea proprie si sa nu invat mecanic, mi-au crescut dragostea pentru carti si pentru a ramane tot timpul un om informat.

Sora-mea ma invata in fiecare zi despre bunatate. E cel mai darnic si mai sufletist om intalnit vreodata, sufera in rand cu mine cand sunt bolnava, se bucura sincer pentru orice reusita de-ale mele, oricat de mica si neinsemnata. Nu se plange, oricat i-ar fi de greu si gaseste solutii la orice, oricand, oricum. Muncitoare, serioasa si sensibila, e omul care mi-as fi dorit sa fiu si n-am reusit niciodata.

Femeilor din viata mea le multumesc cat de des pot. Uneori doar cu un telefon, alteori cu mici cadouri. Din pacate, nu-s toate langa mine, iar pe doamnele profesoare probabil le voi revedea abia la intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Dar cele care sunt se bucura uneori de mici cadouri de la Farmec (sora-mea, de exemplu, a primit editia speciala de masca cu argila – despre care inca nu stiu daca i-a placut!), ca-mi sunt la indemana si stiu ca sunt eficiente. Asa ca o sa fac un mic exercitiu, sa va spun ce le-as oferi cadou tuturor doamnelor de mai sus daca m-as intalni azi cu ele.

Cristinele, pentru ca sunt foarte asemanatoare (muncesc mult, se streseaza zilnic cu probleme diverse si, uneori, e nevoie de putin ajutor pentru stralucirea tenului) ar primi crema CC cu extract de zmeura. Profesoarele mele ar primi fiolele cu acid hialuronic (in perioada asta sunt si la reducere). Sora-mea ar primi produse din gama Gerovital Derma+; are ten sensibil, scalp sensibil si produsele astea i se potrivesc de minune.

Nu uitati sa multumiti femeilor din viata voastra. Acum, in martie, si in fiecare zi daca se poate.

Foto: Thank You by Shutterstock (e foto cu licenta speciala, obtinuta in urma unui parteneriat cu ei)

Tweet