Echilibrul porneste din suflet

Intotdeauna am spus ca fara un suflet multumit, fara momente in care sa ne bucuram de lucruri simple, viata noastra ar fi mult mai dificila si ne-ar fi aproape imposibil sa gasim un echilibru care sa ne permita sa crestem, personal si profesional.

Mi-am inceput blogul atunci cand in viata mea era un haos de nedescris: eram nemultumita de job, eram si mai nemultumita de viata personala si, in loc sa fac ceva sa schimb asta, solutia gasita era sa arunc rautati in stanga si in dreapta. Ma transformasem intr-un monument de virtute, cu principii foarte clare, cu judecati pe care le emiteam ca si cand eu as fi fost perfecta pamantului. Erau legile mele, regulile mele, toti cei care nu se supuneau lor erau maxim admonestati, pe blog si in afara lui. De fapt, problema era ca ma ascunsesem atat de tare de lucrurile care ma faceau sa ma simt bine incat nu mai stiam sa ma bucur, pur si simplu.

Ma mutasem in Timisoara cu gandul clar ca voi merge sa vad spectacole de opera. Si de teatru. Si multe alte lucruri care tineau de cultura, intr-un oras cosmopolit, plin de evenimente. Cu toate astea, trecusera trei ani de cand ma mutasem si nu vazusem inca un spectacol de teatru sau unul de balet sau o reprezentatie a filarmonicii. M-am amagit cu lipsa de timp si preferam sa ma ascund in siguranta casei mele, sub deviza „lasati-ma sa ma simt mizerabil; eu muncesc, n-am timp de prostii culturale.”

E greu de gasit un echilibru emotional, mai ales in acel moment in care realizezi ca deciziile gresite ti-au cam afectat intreaga viata si ca nu poti sa scrii (nici macar pe un blog) fara sa iti arati fatis rautatea pe care n-ai cum s-o tii in frau. Asa ca solutia a venit atunci cand am simtit ca nu se mai poate, ca trebuie sa incep sa ma ingrijesc de suflet tot asa de mult pe cum ma ingrijesc de trup sau de minte. Am inceput timid, cu o carte care nu se numea „tehnici de vanzari directe” sau „noile conturi contabile – modificari in lege”, am continuat cu muzica, alta decat traditionalele albume metal. Apoi am mers la un spectacol la filarmonica, inca unul de teatru si in curand m-am dedicat cu totul acestor lucruri care ma bucurau de fiecare data cand ajungeam sa le vad, sa le citesc, sa le ascult si sa le inteleg cu adevarat.

N-am simtit o schimbare pe moment, anii in care lasasem toate aceste lucruri sa ma afecteze erau prea multi si erau multe urme in mine. Dar m-am simtit matura si stapana pe mine atunci cand am realizat ca nu ma mai supar pentru orice lucru, ca nu mai vreau sa controlez tot ce-mi iese in cale, ca nu-mi mai doresc sa trag la un jug din care n-am alte satisfactii decat, poate, financiare.

Acum? Nu stiu daca am ajuns la un echilibru adevarat, dar stiu ca ma indrept inspre asta. Nevoia mea de a ma lasa purtata spre povesti, de personaje din carti, de actori de teatru sau film, e tot mai mare si imi da o multumire sufleteasca greu de atins altfel. Ma inspira multi dintre oamenii pe care ii intalnesc, ma entuziasmeaza si ma simt privilegiata ca pot scrie bucati din viata lor aici, pe blog, ca sa-i inspire si pe altii.

Iar daca mi-ati impartasi din felul in care v-ati gasit voi echilibrul (fie ca ati ajuns deja acolo, fie ca sunteti pe drum spre), as mai invata si din experientele voastre.

“Echilibrul suprem pentru corp si minte” este noul slogan al brandului Bucovina, apa minerala naturala cu un continut optim si echilibrat de minerale. Plecand de la calitatile sale, prin acest concept, Bucovina readuce in atentia consumatorilor importanta hidratarii cu o apa de calitate ce le va asigura starea de echilibru pentru corp si minte.

Tweet