Filmul care nu e despre animale si copii
Am vazut aseara “Domestic“, filmul lui Adrian Sitaru, un alt film romanesc care iese din tiparele filmelor romanesti post-decembriste. Mi-a placut mult, nu pentru ca e un film genial, ci pentru ca, pe alocuri, prezinta o realitate putin fortata, exact acea realitate la care niciunul dintre noi nu-si doreste sa ajunga.
“Am dat la facultatea de regie trei ani pana am renuntat la ea.”, marturiseste Adrian Sitaru, pe care am avut placerea sa-l cunosc cu putin timp inainte de inceperea proiectiei. A lucrat in ProTV, o vreme, apoi a mers la facultate, unde l-a intalnit pe Adrian Silisteanu, operatorul de imagine cu care face minuni pentru marele ecran. “Sunt intalniri menite, dirijate de altii, care ne fac pe noi sa ne gasim echilibrul si sa functionam mult in aceeasi formula. Daca ai observat, in filmul romanesc sunt aceleasi colaborari. Asa functionam, asa ne simtim confortabil.”
La Domestic mi-au atras atentia cadrele lungi, filmate “snur”, dar nu statice. Din contra, cred ca e prima oara cand vad la un film (orice film) atatea cadre facute dintr-o bucata, in care actiunea sa fie dinamica, sa te tina cu ochii pironiti pe ecran, ceea ce-mi spune un singur lucru: avem, in tara asta, niste actori ai naibii de buni, capabili sa transmita tot ce se intampla dincolo de ecran in minute bune de spus replici.
Ariadna Titieni, fetita lui Adrian Titieni, e magistrala intr-una din scene. Nu stiu de cate minute a fost scena (vreo 5-6 minute, cred), dar a fost atat de naturala, atat de puternica, incat imi venea sa strig catre ecran “gata! lasati copilul sa taie gaina, sa faca orice, numai n-o mai bateti la cap!” Am aflat ulterior ca, pentru filmarea acestei scene asa cum e ea in film, a fost nevoie de doua zile si jumatate si ca dialogurile au fost prezente de la inceput in scenariu, foarte putine lucruri modificandu-se pe parcursul filmarilor. Ceea ce inseamna ca Sitaru a stiu de la bun inceput cum vrea sa-i arate filmul.
Domestic e de vazut pentru ca e dureros de sincer. E femeia care isi pierde o bucata din ea (Clara Voda) sau femeia care nu se plange niciodata, familia si nevoia de a fi langa ea fiind mai importante decat o falca umflata de la o masea (Ioana Flora). E barbatul care renunta la familie atunci cand greutatile apar (Adrian Titieni) sau tatal morocanos care nu-si arata niciodata sentimentele (Gheorghe Ifrim). Pe langa toate astea, mai e vorba si de copilul care uita foarte repede de iubirea pentru un animal, ca sunt lucruri mai importante pe lume, la 9 ani (Dan Hurduc, despre care puteti citi cate ceva aici).
Sa-l vedeti. Va va face sa va opriti si sa va ganditi putin, dar va va face sa si radeti, dulce-amar, in timp ce-l urmariti desfasurandu-se pe ecran.
In Timisoara, filmul se mai poate vedea azi, ora 18, maine, ora 19 (24 si 25 martie) la Aula BCUT, si joi (28 martie), ora 19. Biletul costa 5 (cinci) lei.
*Credit foto: Adi Marineci | Premiera de gala Cinema PRO
Tweet
M-ai convins să merg să îl vad 😀
Ma bucur
Al doilea film romanesc despre care citesc doar de bine in cateva saptamani. Oare iese si cinematografia noastra din ‘umbra’ si incepem sa producem ceva mai mult decat ‘scrasnituri’ despre comunism?
Ma, noi am iesit de mult din umbra, dar filmele despre comunism au fost apreciate doar dincolo, de catre cei care n-au stiut ce era dupa “cortina”. Acum se fac filme si pentru noi
Titza: nu-s de acord cu ideea ca filmele despre comunism “au fost apreciate doar dincolo”. Sunt nenumarati oameni in tara asta care au apreciat filmele mai gri realizand ca acestea sunt produse artistice in care cativa regizori cu talent au cristalizat un anume trend/val/stil romanesc. Nu pachete de divertisment. “Subiectul” lor e mai putin important in a stabili valoarea filmelor cat maniera in care subiectul e relatat. Nu suntem singura tara care folosim cinema-ul pentru a exciza niste amintiri dureroase sau frustrante dintr-un trecut neplacut. Faptul ca aceste filme sunt apreciate peste granita confirma valoarea lor si autenticitatea viziunii autorilor lor.. Cei care le descalifica o fac din motive care n-au nici o legatura cu valoarea filmului, taxandu-le pentru lipsa divertismentului (“ca nu se-ntampla nimic”, “ca am trait pe pielea nostra”) sau mai stiu eu ce.
Dojo: Da, si eu caut niste filme de divertisment. Si slava D-lui ca sunt. Dar n-as da la schimb 1 poveste “comunista” (mai precis realista) spuse bine pentru un Websitestory, Buna ce faci, Minte-ma frumos si Nasha. Aste-a au fost filme care au prins excelent la public, au fost bine marketate, au intrat in malluri si au scos bani frumosi.. Valoarea lor artistica? Zero.
Si ca sa clarificam imaginea ca s-au facut prea multe filme despre comunism (sau despre situatii petrecute in timpul ala) sa le si mentionam pe cele mai cunoscute:
***Comunism***
4luni 3saptamani si 2zile
A fost sau n-a fost
Hartia va fi albastra
Amintiri din epoca de aur
Portretul luptatorului la tinerete
Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii
Nunta muta
Undeva la Palilula
Manusi rosii
Visul lui Adalbert
***Non-comunism***
Dupa dealuri
Moartea domnului Lazarescu
Politist, adjectiv
Occident
Medalia de onoare
Principii de viata
Din dragoste cu cele mai bune intentii
Eu cand vreau sa fluier fluier
Loverboy
Periferic
Boogie
Aurora
Marti dupa Craciun
Filantropica
California Dreamin’
Nunta in Basarabia
Crulic
Nunta in Basarabia
Restul e tacere
Cea mai fericita fata din lume
Toata lumea din familia noastra
Din dragoste cu cele mai bune intentii
Despre oameni si melci
Pescuit sportiv
Felicia inainte de toate
Marfa si banii
Morgen
Rocker
Pozitia copilului
Domestic
Poate ar trebui sa ne puna pe noi pe ganduri faptul ca, desi aflate intr-o disproportie atat de evidenta, filmele cenusii/sau cu povesti din comunism au avut un impact emotional atat de dur incat publicul (banuiesc, neinformat) percepe cinema-ul romanesc ca fiind predominant marcat de trecut. Poate noi spectatorii trebuie sa ne eliberam de trecut ca regizorii au facut-o deja.
L-ai uitat pe “Visul lui Adalbert” 😛
Edit: de fapt, nu l-ai uitat, nu-l vazusem eu in lista.
Tu, eu si altii, am apreciat toate aceste filme. Cu subiect ce tine de comunism sau nu. Din pacate, lipsa de informare a dus la ideea generala ca majoritatea filmelor romanesti sunt despre comunism.
Eu una nu ma mai straduiesc sa explic ca sunt mai multe filme facute dupa ’89 care n-au nicio legatura cu comunismul. Am obosit. Mai bine zic asa cum zic altii si apoi indemn, simplu, “pai mergi la filmul asta; nu e despre comunism.”
Cred ca fac un bine mai mare.
In alta ordine de idei, ma bucur sa vad ca sunt doar doua titluri de filme in lista ta pe care nu le-am vazut. Inca.
Ioi, cat de bine imi prinde comentariul lui Richie. Numa bine, am la ce sa ma uit.
Am Nunta muta si Despre oameni si melci pe DVD. Le imprumut
Si eu tot doua am ratat: Pescuit sportiv si Undeva la Palilula. As revedea Nunta muta