Ganduri. De bine. Si-un cantec

La mine acasa e o traditie in dimineata zilei de Pasti: tata merge la biserica dimineata devreme, iar cand se intoarce acasa, trezeste toata familia, luam pastile aduse de el si apoi ne punem cu totii sa mancam micul dejun in familie. Cu ceva ani in urma eram multi, multi de tot, acum suntem doar noi patru: mama, tata, sora-mea si cu mine. Bine, in teorie suntem asa, ca anul trecut n-am fost acasa de Pasti, am fost in Maramures, cu Redescopera Romania. A fost primul an din toata viata mea cand n-am fost acasa, cu ai mei.

Nu, nu-mi pare rau deloc. Am avut o excursie minunata si o seara de Inviere incarcata de traditii, asa cum nu am mai avut de cand eram mica. Am ciocnit oua dimineata la ora 1, pe un drum prafuit de tara, in fata unei biserici, iar ziua de duminica a fost una dintre cele mai obositoare si mai frumoase traite de mine vreodata. Un drum de 6 ore cu mocanita (dus si intors), zero semnal la mobil si doar liniste, padure, apa, munte si soare.

A fost ceva ce nu mai facusem vreodata si cred ca nici n-o sa mai fac prea curand. A fost e experienta de neuitat si inca sunt convinsa ca pranzul nostru din ziua de Pasti, format dintr-un gratar asortat cu o salata de varza, a fost unul dintre cele mai bune mancate de-a lungul vietii mele.

Plec acum la Sibiu, la ai mei, cu gandurile astea in minte, zambind nostalgic. Mi-e dor de oamenii din RR, mi-e dor de Bobby, mi-e dor de Ana, de toti cei care, pentru o sarbatoare, mi-au fost familie. Si ii imbratisez pe toti, impreuna, si pe fiecare in parte.

Va las cu o melodie care n-are legatura cu nimic din ce-am scris mai sus, dar imi place si azi mi se potriveste. Sarbatori frumoase, dragilor, sa ne revedem cu bine!

Tweet