Ganduri de festival de film (Ceau, Cinema!) – capitolul doi

Oameni buni vin la festivalul asta de film, organizatori si spectatori. Satui de blockbuster-e, dornici sa vada ce se mai intampla in alte cotloane ale cinematografiei, vin cu mintea deschisa si cu zambetul pe buze, admirand, comentand, privind cu drag lung sau scurtmetrajele, atelierele, discutiile la care ne provoaca Marele Ecran si Pelicula Culturala.

Ieri am urmarit cu interes atat scurtmetrajele romanesti, cat si cele nemtesti puse la dispozitie de Filmboard Karlsruhe (ONG al creatorilor de filme si mass-media din regiune, sustinut de primaria lor), dupa care am stat la o sesiune de Q&A cu cei trei regizori germani prezenti la festival: Sven Eric Maier, Willi Rolle si Oliver Langewitz. Toti trei foarte tineri, cu o diferenta de mentalitate (normala, de altfel) care s-a vazut cel mai bine in filmele facute.

Exista mari diferente intre scurtmetrajele romanesti si cele straine, asta e un lucru pe care l-am invatat in niste ani de mers la festivaluri: romanii nu inteleg notiunea de scurtmetraj (un film de 30 sau peste 30 de minute e, deja, un mediumetraj), insa sunt foarte consistenti in subiectele tratate. Un scurtmetraj romanesc va avea intotdeauna cap, mijloc si coada, pe cand cele straine sunt mai mult intuitive, in cel mai bun caz; in cel mai rau, o sa vedem un subiect slabut, tratat, insa, cu o mare atentie din punct de vedere tehnic.

I-am intrebat pe cei trei care e cel mai bun motiv pentru care un tanar regizor german ar trebui sa aleaga sa ramana in Germania sa faca filme si sa nu plece la americani, de exemplu, iar ei mi-au dat nu unul, ci vreo trei motive.

Primul ar fi ca regizorii europeni inca au dreptul de “final cut” atunci cand isi monteaza filmele, ori asta inseamna un fel de rai al filmului de autor; nu trebuie sa faca concesii, pot sa isi prezinte viziunea asupra unui subiect exact asa cum simt ca trebuie. Producatorii nu intervin in niciun fel mai mult decat cu cate o sugestie.

Apoi, fondurile europene, care se pare ca in Germania functioneaza de minune (nici nu ma asteptam sa fie altfel). Oliver a spus ca fluxul de capital dinspre UE inspre creatorii de filme e impresionant si asta ii ajuta mult atunci cand intocmesc bugete pentru filme. Oricum, relaxarea in ceea ce priveste bugetele ii face sa devina extrem de creativi si sa experimenteze (mai ales in realizarea de scurtmetraje): Lonely Dreams e un scurtmetraj filmat cu iPhone-ul.

In fine, cel de-al treilea motiv pentru care un tanat neamt ar cam trebui sa ramana in Germania sa faca film e multitudinea de studiouri si producatori din care poate alege. Exista legaturi stranse cu televiziunea, mai ales, iar din punct de vedere tehnic, sunt la fel de bine dotati ca orice mare studio de filme de la Hollywood.

Ziua de azi de la “Ceau, Cinema!” e lunga si plina. Eu aleg sa merg mai pe seara, la filmele banatene care incep la ora 20 si apoi, de-o fi bine, as sta sa vad filmul polonez de la ora 22. Sutn fana a polonezilor de cand am vazut filmul Zero, pe care il recomand din toata inima.

Foto: Zorislav Stojanovic | Ceau, Cinema! 2014

Tweet