Iubirea nu e la indemana oricui
|Acest post este dedicat programului Obiceiuri Sanatoase, initiat si sustinut de Activia de la Danone.
De ceva vreme incoace spun ca nu poti sa fii sanatos la trup daca nu esti sanatos la minte si suflet. Daca cu sufletul nu e chiar usor (cu totii stim ca tindem spre a ne complica exisenta sentimentala, incercand sa atingem utopii), cu mintea ar putea fi. Nu trebuie decat sa fim cu ochi deschisi in jurul nostru si sa ne mai bucuram de un concert, de un spectacol de dans sau de teatru.
Vineri seara, impreuna cu alte 11 fete cucuiete si un domn destul de curajos sa se aventureze in marea de muieri, am mers la teatru. Am ales special o piesa oarecum dificila, care sa ne puna pe ganduri dupa terminarea ei. Am vrut o tragi-comedie, ceva care sa ne puna si un zambet pe buze si sa ne aduca si o lacrima in ochi. De ce? Pentru ca viata nu e tocmai roz, pentru ca, uneori, realitatea spectacolelor de teatru ne aduce aminte cat suntem de norocosi ca putem fi doar martori, nu si cei care traiesc dramele.
“Boala familiei M” e un spectacol care mi-a adus aminte ca trebuie sa ne ingrijim de suflet si sa nu-l lasam sa se stinga. Ca e bine sa fim egoisti, atunci cand putem, insa sa stim sa-i sprijinim pe cei de langa noi atunci cand e nevoie. Boala nu te intreaba daca o primesti, iar cand vine, face ravagii atat in cel care o poarta, cat si in cei care stau in jurul lui.
Echilibrul e greu de atins si linia dintre extreme e foarte fina. Marta, fata batrana a familiei M se dedica familiei in timp ce sufletul ei e inchis, incapabil sa iubeasca. Aceeasi incapacitate de a iubi o are si Maria, fata cea mica, incapatanandu-se sa se arunce in relatii care mai de care mai nesanatoase. Giani, mezinul familiei, cauta alinare in droguri si bautura, pentru ca sufera de aceeasi boala a incapacitatii de a iubi si nutreste niste sentimente incestuoase pentru ambele surori. Iar Luigi, capul familiei, nu stim daca a stiut sa iubeasca vreodata, pentru ca ne da senzatia ca in fiecare moment al vietii sale a dat vina pe altcineva pentru necazurile intampinate.
Au mai scris despre spectacol: Casandra, Deea, Alexandra, Andreea si Corina. Ne vedem la urmatorul spectacol
Tweet
Am vazut c-ai inceput cu reclama si-am inchis, asa cum fac in general cu chestiile astea.
Sunt convins ca era totusi un articol foarte interesant ce-ai scris tu aici
Daca scriu de la inceput, nu e bine. Daca nu scriu deloc, nu-mi respect cititorii…ne hotaram si noi?
LOL!
Eu citesc din curiozitate.
Nebu, nu ti-ar strica niscai studii de macar teatrologie daca te angrenezi in duda asta cu datul cu parerea. 😉
Studii? Ce? Sunt un spectator simplu care are o pagina in care isi publica parerile personale. Nu-ti place…e foarte simplu, nu mai citi. Nu sunt vreo experta, niciodata n-am sustinut asta.
Vezi tu, exact asta e problema cu Legea lui Arhimede votata de public. 😀
Cred ca nu trebuie sa ma justific in fata nimanui, draga M. Nu e o recenzie a piesei, nici macar o parere avizata. E doar o parere a unui spectator din sala. Cand ma vei vedea ca voi scrie articole cu pretentii de recenzii, atunci poate iti voi permite sa imi atragi atentia.
Pana una alta, e casa mea si pianul sta pe tavan
Corect aici. 😛
like for the comments