Lupta antreprenorului cu salariile angajatului
Cetin scrie azi asta. Foarte bună concluzia articolului, în industria textilă și a marochinăriei (care lucrează preponderent cu materiale în lohn – adică importă materia primă pe care o exportă apoi ca produs finit) cam așa stă treaba. Am lucrat doi ani jumate într-o fabrică de marochinărie (pe vrmea aia se numea că fac parte din personalul TESA) și știu cât se muncește la bandă pentru un salariu mizer. Ceea ce mă uimește e direcția comentariilor, toate venind din partea angajatului care n-ar trebui să muncească pe bani puțini.
Totuși, problema e alta, iar acum o să trec către o altă industrie, cea în care activez și eu: cea a creativității (marketing, publicitate, digital, PR etc.), unde la fel de multă lume se plânge de muncă multă și salarii mici. Am înțeles toată discuția din perspectiva angajatului, dar vreau să zic mai jos cum stă treaba din perspectiva angajatorului, mai ales când angajatorul e o firmă mică, cu clienți medii și mari, iar munca e destulă.
Taxele la stat sunt cea mai mare problemă. Pentru a plăti salariul minim pe economie, angajatorul plătește, pe lângă cei 1065 de lei net angajatului, încă 714 lei. Cum ar veni, cam 50% din salariul total sunt taxe la stat, la care se adaugă impozitul. Cât se plătește în alte țări? Danemarca are vreo 35%, Franța aproape 21%, Germania (că tot merge toată lumea acolo) are 31%. Da, pentru că la ei se face chestia aia cu cap, iar angajatul e luat în calcul de către stat, nu călcat pe cap, ca la noi. Statul lor acționează deștept, având taxe mai mici la salarii mai mari (ceea ce înseamnă colectarea acelorași bani la bugetul de stat ca atunci când ai salarii mai mici cu taxe mai mari). Dar noi nu facem lucrurile deștept în țara asta, așa că avem ce avem.
Ajungem, astfel, la furia angajatului român, care zice „păi angajatorul meu face o căruță de bani, nu poate să-mi mărească salariul?” Nu, nu poate, iar explicația e destul de simplă: fiecare firmă, oricât de mare sau de mică e, are nevoie de un plan de business în care are și previziunile de cash flow, în care sunt introduse și măririle de salariu în funcție de vechime, performanță și alți indicatori pe care-i urmărește. Iar aici problema e în două direcții:
– angajatul habar nu are câți bani merg la stat (pentru că vecinii europeni mai deștepți, ca să responsabilizeze fiecare om, lasă pe fiecare să-și plătească dările la stat, să înțeleagă ce-s alea taxe și fonduri și mama mă-sii ce-o mai cere statul de plătit); iar pe fluturașul de salariu degeaba se uită, că nu vede banii cum i se scurg din mână sau din cont
– angajatorul nu are o schemă clară de indicatori pe care-i urmărește și nu e capabil să transmită angajatului o grilă care să-l lămurească despre cum și când îi crește salariul; la firmele mici până și o discuție e bună în acest sens, să știe omul ăla la ce să se aștepte
Drept urmare, nimeni nu hulește statul român, care ne îngroapă în taxe imense, cele mai mari din Europa, toată lumea sare cu gura pe angajatori. Am citit zilele trecute un articol despre tinerii care nu muncesc pe salarii mici, cu un calcul făcut pe cheltuielile unui om ca să trăiască bine în România. Aștept cu nerăbdare articolul care să calculeze cât ar trebui să producă un om ca să își asigure salariul la angajator, cu tot cu taxe plătite, și să facă profit (niciun angajator nu face muncă în folosul comunității).
Și încă ceva: când eminenții care se află acum la guvernare au decis mărirea salariului minim peste noapte, am putut să ne aruncăm previziunile de business la gunoi și să ne agităm să găsim încă doi clienți în următoarea săptămână, doar ca să putem să susținem financiar această modificare făcută cu partea dorsală. Salariul minim mărit a însemnat o creștere semnificativă a cheltuielilor, mai ales că noi nu avem plată la negru, iar contractele de muncă sunt făcute pe 8 ore, calculul de salariu e cu procent + din salariul minim, nu pe part time, așa cum se obișnuiește în majoritatea agențiilor creative.
Totuși, nu-i văd pe oamenii ăștia cu gură mare despre salarii mici să voteze altceva decât penali și hoți (asta în cazul fericit în care își mișcă fundul la vot). Nu văd pe nimeni să se revolte că taxele-s prea mari. Iar ăștia de acum îs omagiați că uite ce bine c-au crescut minimul pe economie, fără să gândească mai departe de propriul buzunar care s-a îmbogățit semnificativ cu 200 de lei și fără să țină cont de faptul că totul a devenit mai scum, inclusiv taxele plătite tot de ei (pe care nu le văd, netrecându-le banii prin mână).
Photo via Visual Hunt
Tweet
De acord cu ce spui. Partea proasta e ca dincolo de stat si regulile lor nu tocmai inteligente, exista si o multime de angajatori care nu stiu sa-si faca un plan de business, nu pot sa-si faca o impartire coerenta a resurselor (si nici nu sunt deschisi la a primi feedback) – nu investesc in dezvoltarea afacerii.. pentru ca ei stau intr-un loc caldut, bazat pe munca platita prost a subalternilor).
De exemplu, e un pic deplasat sa fie exact acelasi salariu pt un lucrator comercial la fornetti (doar cu cerinte de liceu) si la un arhitect stagiar cu 1-2 ani experienta (si vreo 6 de scoala, bineinteles ceruti la angajare).
Iar cat produce fiecare dintre omuletii astia 2, e deseori direct proportional cu cat de bine a negociat/planuit managerul/antreprenorul.
Romina, crede-mă, e imposibil să începi o afacere nouă în România și să nu te lovești de absurditățile anaf, cu tot planul tău de business. Pe care l-am aruncat de multe ori la gunoi în ăștia patru ani, de când avem firma, din cauza modificărilor absurde făcute de la o zi la alta.
Cât despre salarii, mă văd nevoită să spun același lucru: statul, prin impozitarea abuzivă, stabilește salariile. Iar noi nu cred că suntem în măsură să judecăm importanța meseriei și a muncii. Fiecare muncă e la fel de importantă, din punctul meu de vedere, fie că e vorba de măturător sau de medic.
Interesant. Uite un articol si despre situatia din SUA:
http://money.cnn.com/2013/02/28/smallbusiness/salary-benefits/index.html
Insa individul care face $70K in articol va ramane cu vreo 50K in mana. Pt ca din cei 70K brut se scade automat asigurarea medicala (partea lui), contributia obligatorie la pensia de stat (SS), contributia obligatorie la fondul de sanatate pentru batranete (Medicare/Medicaid), impozitul pe salar la federal si la state, contributia optionala (dar necesara) la un cont de pensie privat (401K) si taxe de sindicat (daca e cazul).
Partea avantajoasa pentru angajator (zic eu) e ca in in ultimii 25 de ani, responsabilitatea pentru pensia si asigurarea medicala a angajatului s-au cam transferat catre angajat (asta inclusiv in Romania din cate am inteles) . Daca acum 25 de ani majoritatea firmelor iti plateau pensie si asigurare medicala, acum angajatul plateste asta aproape integral.
Eu as zice ca succesul unei firme depinde in primul rand de oportunitatea de pe piata. De aceea firme precum McDonalds au success pe tot globul, indiferent de politicile fiscale ale tarilor respective. E adevarat ca o politica fiscala gresita iti poate ingropa firma (in special o firma mica). Dar la fel de adevarat e ca intr-o piata saturata, unde competitia te inghite imediat sau unde ai nevoie de un capital imens doar ca sa intri, va fi foarte greu sa ai succes, chiar si cu o politica fiscala favorabila.
Am făcut eu calculele, cine vrea salariul ăla bun ar trebui să aducă în firmă minim 1300-1500 euro, ca să rămână și hapsânul de patron cu ceva.
http://mariussescu.ro/salarii-mici-romania/
Și ai dreptate, am avut și noi perioade aglomerate când ne gandeam să mai căutăm o persoană, dar după ce trăgeam linia riscul era prea mare, preferam să rămânem mai mici și fără datorii.
Radu, corect, ai dreptate. Numai că, în România, chiar dacă angajatul plătește contribuțiile, el nu face asta cu mâna lui. Nu dă el banii din contul lui personal sau nu se duce la anaf cu banii-n portofel. Tot angajatorul plătește pentru el. Asta e problema. Dacă ar vedea angajații câți bani se duc pe taxe, dacă ar vedea real, poate treaba ar fi altfel.
Marius, fix așa. Fac implementare până-mi ies ochii. Deși aș angaja, dar nu se înghesuie nimeni, că salariul de junior în PR nu e 1000 de euro.
Eu nu vorbeam de importanta muncii – sunt convinsa ca e nevoie de toate tipurile de job-uri. Ce mi se pare mie absurd este stabilirea aceluiasi salariu pentru 2 calificari diferite. Una la nivel de liceu (deci 12 ani de studi) si una care cere obligatoriu o facultate de 6 ani (deci 18 ani de studii). Pare cumva unfair sa ti se ceara extra 6 ani de muncit in scoala (si chiar si in Romania, este de lucru si in amarata aia de facultate) ca apoi sa vezi nivelul la care iti e salariul (si sa nu poti da timpul inapoi sa inveti un alt skill). Deseori, nici macar sa nu poti face asta in timpul liber – pentru ca overtime-ul e la ordinea zilei :).
Mna, nu acuz aici doar angajatorul. Cred ca dincolo de el e vina statului. Si dincolo de vina statului e vina tuturor celor care prin munca slab calitativa, munca la negru, pile si altele de gen distrug modul in care functioneaza piata.
Dar dupa cum iti spuneam si cu alta ocazie.. uneori, pentru unii dintre noi chiar e ideal sa ne luam si sa ne ducem altundeva.. unde sa fim in stare sa ne platim chiriile si painea. 😀
Definiția și nevoia existenței salariului minim garantat sunt peste tot la fel în lume.
Cât despre munca la negru, o detest, dar văzând ce face statul român nu pot să spun că nu înțeleg de ce există.
“Fiecare muncă e la fel de importantă, din punctul meu de vedere, fie că e vorba de măturător sau de medic.”
la fel de importanta, poate. dar la fel de valoroasa, NU.
Valoarea unui măturător poate să fie, uneori, mai mare decât a unui medic. Depinde de circumstanțe, că sunt multe nuanțe.
Totuși, în textul de mai sus e vorba de taxele la stat pe care nimeni niciodată (în afară de antreprenori) nu le ia în calcul. Atât, în rest să fie pace la toată lumea.
Eu sunt constienta de taxele la stat – si stiu cat inseamna ele dintr-un salariu. Tocmai de-aia, cand lucrezi singur pe un proiect care produce intr-o luna de vreo 20 de ori valoarea salariului tau – iar in paralel exista proiecte care la final de luna ies pe 0 (desi e o multime de munca la ele, dar in acelasi timp oamenii care sunt pe proiect au si salarii de 4-5 ori mai mari).. incepi sa-ti pui probleme.
La asta ma refereamc and ziceam ca resursele nu sunt folosite cum trebuie. Sau.. ca proiectele sunt alese aiurea pentru ceea ce poate firma.
Mi-ar placea sa stam candva sa povestim in detaliu.. Nu atata de salariu in sine, cat despre logica din spatele alegerii proiectelor si impartirea lor. Asta si pentru ca eu ma lovesc acum de faptul ca vreau sa lucrez intr-un domeniu practic inexistent in tara asta si sunt tare curioasa cum crezi ca se imbina asta cu necesitatile unei firme (care, after all, trebuie sa supravietuiasca)
Hai sa-ti zic eu o poveste despre voi antreprenorii:
A venit o duduie sa se angajeze la noi fix cand s-a format guvernul de tehnocrati. Zicea ca ea e antreprenoare, ca fonduri europene & shit. Si ca din cauza tehnocratilor nu mai misca nimic, nu se mai pot accesa fondurile si e nevoita sa se angajeze.
Apoi cand in iarna au fost alegerile zicea ca abia asteapta sa voteze PSD ca sa se miste treaba.
Apoi dupa vreo 2 luni si-a dat demisia si a zis ca se face iar antreprenoare.
Noi, ceilalti angajati am votat orice numai PSD nu.
Deci din unghiul meu se vede ca antreprenorii vor PSD si angajatii vor schimbare.
Pentru Germania nu e atat de simplu, au sistem de impozitare progresiva, de la 0 la 45%, in functie de venitul brut pe care il obtii. Pentru mine, de ex, in acest moment diferenta dintre brut si net este de 40%. Deci nu e in niciun caz limitat la 31%.
Nu e chiar asa!! Hai sa o gandim, produsul finit se vinde cu aceleasi sume ca in vestul Europei. Preturile le avem la fel, uneori chiar mai mari. Am lucrat o perioada intr-o rafinarie in Belgia. Salariul meu net ajungea cam la 4300 euro, plus masina de servici si chirie platita. In Romania daca merg sa m angajez la rafinarie, imi ofera in jur de 4000-5000 lei net si atat. Produsul lor finit se vinde cu aceleasi sume. Ahh, sa nu uit, utilitatile in Romania sunt mai ieftine. Deci ei ar produce mai ieftin decat in vestul Europei. Restul este profit nu? Cu cheltuielile pe care le aveau doar cu mine, in Romania se platest inca 4-5 ca mine.
As vrea doar sa remarc faptul ca faci o comparatie cu taxele in alte in tari in functie de procente. Sa luam de exemplu Franta. Acolo salariul minim pe economie este 1480 euro la 35 h pe saptamana si o taxare de 21 %. Cum ai scris mai sus in Romania ar fi 1065+714= 1779 lei sau 400 euro (pentru 40 h pe saptamana) cu o taxare de 50 %. Diferenta intre punctele de plecare este uriasa totusi.
Romina, tu zici de cazuri particulare, eu vorbesc în general. Cât despre întrebarea ta, ai contactele mele, îmi dai semn și stabilim întâlnire
Vlad, unghiul tău e ușor distorsionat. eu vorbesc despre antreprenorii cu continuitate, nu dudui de astea care cred cătot ce zboară se mănâncă.
Laura, corect, am omis să spun că am luat pentru fiecare țară impozitarea pe salariul mediu al țării respective. Dar, uite, un alt subiect bun de discuție: impozitarea progresivă.
Saragea, ce bine ar fi dacă n-am fi de acord unii cu alții pe același subiect. În cazul de față, taxele pe salarii, care în România sunt printre cele mai mari din Europa.
CR, dacă ar fi 21% taxele în România, și salariile ar fi mai mari. Nu m-ar deranja să fie salariul minim 2500 de lei, dacă taxele ar fi de 21%. Iar în Franța e o diferență uriașă și de costuri, începând de la chirie/preț pe apartamente, haine, mâncare etc.
O tot dau unii cu productivitatea muncii și cu cât trebuie să producă un angajat ca să facă și patronul profit. O gândire corectă, dar văzută dintr-o perspectivă greșită. Același angajat, care este plătit aici cu 2000-3000 lei pleacă în afara țării și este plătit cu 2000-3000 euro/lire. Este același om, care, de multe ori, face aceeași muncă, deci despre ce productivitate vorbim? Nu cumva problema este la angajator? Acea lipsă de productivitate sau ineficiență în a monetiza munca unui om.
De fapt procentul exact (multumita tovarasului Boc) pe care-l incaseaza statul dupa fiecare angajat e de 63,75%. Luand in calcul desigur si taxele pe care le plateste angajatorul si cele pe care le plateste angajatul pe acelasi salariu.
Ubercool, tare mi-ar plăcea să vezi problema cu taxele. Nu vorbim despre cum aceeași muncă e undeva plătită mai bine și altundeva plătită mai rău. Spun doar că dacă taxele ar fi mai mici, salariile ar fi mai mari.
Mălin, am calculat doar taxele către stat, fără impozit. O să ne ia naiba pe toți cu atâtea biruri.
M-ai facut curios si acum cred ca m-am lamurit mergand la: http://www.calculatorsalariu.ro/?action=sims2&suma=1065
Pt 1065 net, taxele angajatorului sunt 333 sau 18.67% din salariul total de 1783. Restul taxelor de 385, sau 26.55% din salariul brut de 1450, sunt responsabilitatea angajatului (diferenta dintre brut si net). Comparand cu exemplul din SUA de mai sus, acolo taxele angajatorului ar fi 20.45% (1-70000/88000). Taxele angajatului (de la brut la net) ar fi 26-28% (1-50000/70000). Deci eu nu vad o diferenta mare la taxele angajatorului intre Ro si SUA. Sau gresesc undeva?
Eu as zice ca problema pentru angajator e ca la voi, atat angajatul cat si angajatorul vorbeste de salariul net in loc sa vorbeasca de salariul brut. Angajatului ar trebui sa i se spuna salariul brut si apoi el sa-si calculeze singur salariul net, intelegand ca diferenta dintre brut si net e responsabilitatea lui. Gresesc?
Chestia asta cu juniorii care nu muncesc decât pe 1000 de euro e doar o lozinca, sunt tânăr și e plin de juniori în gașca mea. 1000e net înseamnă cam 4500 de lei, scădeți chiar o treime din suma asta și ca experiment puneți un anunț că angajați juniori și treceți salariu 3000 RON net în anunț și vă GARANTEZ că veți avea de unde alege. Nu suntem idioți noi tinerii, dar când angajatorii oferă net 1800 și doar chiria e de 1000 de lei normal că refuzi.
Radu, taxele alea despre care vorbești nu sunt responsabilitatea angajatului, sunt tot ale angajatorului. Acum se discută trecerea unor alte taxe în responsabilitatea angajatului.
Pe angajat îl interesează netul, în România nu e responsabilitatea lui de a le plăti (adică de a face transfer bancar sau de a plăti la ghișeu), tot de la angajator pleacă direct spre anaf. Nu e ca în alte țări, în care angajatorul plătește ce are de plătit, iar angajatul se descurcă singur cu ce are el de plătit.
Vlad, mai citește o dată. Vorbim de taxele pe care le avem de plătit cu toții (angajați și angajatori). E simplu să zici „plătește mai mult”. Iar angajatorul nu e obligat să plătească un salariu echivalent cu cheltuielile de trai ale angajatului.