Misiunea lui Alain Ducasse
|Marele merit al unui festival e că te pune în situația de a descoperi oameni, destine, povești sau arte ale spectacolului despre care nu știai că ți-ar putea plăcea. Un astfel de moment de descoperire s-a întâmplat miercuri seara, la TIFF, la proiecția documentarului „Misiunea lui Alain Ducasse” – prezentat de Lidl România în cadrul secțiunii Film Food (un concept foarte fain, în care spectatorii pot opta, după vizionare, pentru o experiență culinară pregătită la restaurantul Bricks de un Chef care pregătește mâncarea în concordanță cu povestea filmului).
Alain Ducasse e un Chef francez cu 18 stele Michelin și 23 de restaurante în toată lumea, care s-a lăsat filmat timp de doi ani fără încetare. Rezultatul este un documentar despre un om pentru care creativitatea, munca neobosită și respectul pentru cei din jurul lui sunt cele mai importante valori după care își trăiește viața.
Mărturisesc că mă las greu inspirată de oameni, nu sunt genul care să ia experiențele altora drept model. Mai degrabă iau idei de la alții și încerc să le adaptez astfel încât să mi se potrivească, însă Alain Ducasse m-a inspirat de la un cap la altul al filmului. De la felul în care știe să delege sarcini, până la modul în care știe să se bucure de îmbinarea aromelor din mâncarea unui restaurant japonez „de cartier”, omul a ținut-o numai în pilde. „Gastronomie de înaltă clasă înseamnă să vinzi amintiri” a spus, la un moment dat, încercând să dea o explicație pentru importanța veselei, a aranjamentului de masă și a moblierului care se află într-un restaurant gourmet, pe lângă ce și cum pui în farfurie.
În cei doi ani în care a avut camera lângă el, a gătit de două ori: o dată la televiziunea japoneză, unde a gătit ceva ce semăna cu un quiche, iar a doua oară pentru niște oameni ai străzii din Brazilia.
Alain Ducasse e omul care hrănește prinți și cerșetori, se întâlnește cu președinți de stat (care încearcă să-l convingă să deschidă restaurante în țările lor), identifică clienți chiar și în deșertul Gobi și nu îi e teamă să caute în continuu gustul perfect. Să încerce arome noi, să experimenteze, să fie deschis la ideile altora și la identitatea culturală pe care n-o cunoaște.
Ziua de Film Food la TIFF a culminat cu cina oferită de Chef Florin Dumitrescu, o poveste gastronomică complementară documentarului, care a început cu slînină și ceapă – un amuse bouche cel mai probabil replică la repetarea obsesivă în documentar a ideii că bucătăria franțuzească e începutul și sfârșitul în ceea ce privește gastronomia.
Pentru mine, experiența asta chiar a fost una foarte nouă, deși vin la TIFF de atâția ani. Cât despre „întâlnirea” cu Ducasse, o mai rumeg, că tare bine s-a așezat în mintea mea.
Foto: AFP
Tweet