Oamenii mari fac gesturi mari

Sunt oameni mari, mari de tot, care nu uita niciodata de unde au plecat. Povestea asta ar fi trebuit sa aiba doua nume. Din pacate, are doar unul singur, pentru ca nu am permisiunea sa dezvalui identitatea celuilalt, dar ideea (si morala) e alta. O idee (si o morala) pe care o voi prezenta la sfarsit. Desigur, din punctul meu de vedere, asa cum sunt toate articolele acestui blog.

Ada Milea (despre al carei concert cu Bobo Burlacianu puteti citi aici) mi-a povestit aseara un moment foarte frumos al carierei ei.

Lucra la un spectacol. Scria versuri, compunea, mai citea o data, mai scria ceva, mai aseza scaunele, mai tragea cu ochiul la costume. Venise si ziua avanpremierei, dar ceva nu-i placea. Nu stia exact ce, era ceva ce nu mergea bine. Si-ar fi dorit sa aiba langa ea un om din afara, dar tot om de teatru, sa vada ceea ce ea nu stia sau nu putea sa observe.

A venit avanpremiera, a venit si premiera, erau deja doua spectacole jucate. Acel ceva nu-i dadea pace. La scurt timp dupa premiera, s-a intalnit cu un regizor. Mare regizor, cunoscut, apreciat, cu zeci, poate sute de spectacole regizate.

“Ce-ai mai facut?”, intreaba regizorul.
“Uite, am facut un spectacol, se cheama asa, il joc acolo, e frumos, dar ceva ii lipseste. Nu stiu ce. Mi-ar fi placut sa fie cineva acolo care sa ma ghideze putin.”
“De ce nu m-ai chemat?”
“Stii, nu cred ca mai sunt bugete, totul s-a facut foarte minimalist, n-aveam bani sa te platim pe tine.”
“Pai…nu pe bani. Veneam, pentru tine. Sa ajut. Doar stii ca nu totul se rezuma la bani.”
“(zambind larg) Acum e tarziu?”

Si regizorul a venit. A adaptat, a refacut acolo unde se putea reface, a modificat ce se putea modifica. Si totul a fost foarte bine, el gasise acel ceva ce nu-i dadea pace Adei. In afara de niste multumiri foarte sincere nu a primit nimic, dar sunt convinsa ca a fost mai mult decat suficient, ca bucuria de a face un bine a fost mai mare decat orice onorariu primit.

De multe ori uitam de unde pornim, uitam de faptul ca si noi am avut nevoie de ajutor la inceputurile noastre, de oricare ar fi fost ele: personale sau profesionale. Uitam ca ajutorul nu se ofera doar atunci cand ai timp pentru asta, ci atunci cand altii au nevoie.

Nici sa iubim neconditionat nu mai stim. Avem asteptari, ne facem sperante, impunem reguli, cerem compromisuri si uitam ca dorinta noastra cea mai ascunsa e sa fim acceptati asa cum suntem. Si totusi, ne cenzuram bucuriile cu o placere sadica.

Se spune ca a face bucurii altora e cea mai pura dovada de egoism, pentru ca bucuria celui care ofera e intotdeauna mai mare decat cea a celui care primeste.

Daca e asa, asta vreau sa ma fac cand voi fi mare: egoista.

Organizatori: Casa de Cultura Oradea, cu sprijinul Primariei Municipiului Oradea.

Sponsori: Ciuc, Golden Brau, Siemens, Vandana, Farmacia 3, Organique, Total Clean, Proges, Graf.

Parteneri: Digi 24, Zile si Nopti, Magic FM, Crisana, Jurnal Bihorean, Bihari Naplo, Bihor Online, Erdely Online, Living In, Impero, Zelist Monitor, Window Pub, Dreamstudio, Utopium, The 4thFloor, Standout.

Masina oficiala: Mercedes prin ATP Exodus.

Tweet