Portret de Comedy Cluj – Horatiu Dan

Horatiu Dan e directorul festivalului Comedy Cluj. Desi e a treia prezenta a mea la acest festival, abia acum doua zile l-am cunoscut pe Horatiu si, de indata ce ne-am spus primele cuvinte, mi-am dat seama de ce nu il cunoscusem pana in acel moment: e in continua miscare, tot timpul are ceva de facut sau de rezolvat. Un festival e plin de momente neprevazute si el, ca director, e tot timpul in inima lucrurilor.

Daca il vezi pe Horatiu in lobby-ul hotelului care e gazda in cele 10 zile de comedie, il poti confunda usor cu unul dintre cei care lucreaza la departamentul “Guest”: dirijeaza oaspetii, le explica tuturor ce au de facut, unde trebuie sa mearga, vorbeste la telefon. Totusi, ceva il deosebeste de ceilalti: are o bucurie aparte pe chipul obosit, ceva ce nu gasesti la toti oamenii implicati in organizare.

Head In The Clouds

Are 26 de ani, insa e unul dintre oamenii la care varsta n-are nicio importanta. Poate doar in contextul in care, in Romania de azi, nu mai exista foarte multi tineri care sa vrea sa se implice in management cultural, o industrie imposibila, pentru care iti trebuie (pe langa abilitate) o rabdare infinita. Iar povestile noastre au pornit de la umbra mea de neincredere: cum poate un om de 26 de ani sa adune in jurul lui niste oameni puternici din cinematografia mondiala, cum a stiut el, la 26 de ani, sa adune la (doar) a 4-a editie de festival oameni capabili sa puna umarul la baza solida pe care Comedy Cluj si-o construieste?

“Declan Cassidy a fost anul trecut in festival, la sectiunea de scurtmetraje. Ne-am imprietenit si l-am rugat sa vina in juriu. La fel a fost si cu Sebastian Stern, m-am gandit la el pentru ca, fiind castigator la regie anul trecut, am vrut sa dau o continuitate in evaluarea filmelor de anul acesta. Amandoi au fost foarte entuziasmati si dornici sa vina, pentru Sebastian fiind prima prezenta intr-un juriu de festival”

Horatiu are un background puternic, din punct de vedere financiar. Unii ar spune (si chiar spun) ca e un copil de bani gata. Ar putea foarte bine sa fie unul din acei copii care muncesc la afacerea parintilor, insa el a ales sa faca un festival, la nici 23 de ani, atunci cand a fost prima editie de Comedy Cluj, in 2009. N-ar fi putut, oare, sa stea mai linistit fara acest festival? Si sa-si vada de tineretea lui?

“Satisfactiile mele nu sunt financiare. Nici n-au cum sa fie, munca mea aici e pro bono. Am altfel de satisfactii, personale, pentru sufletul meu. Ma trezesc dimineata si ma simt mai bine cu mine, mai implinit, de cand fac management cultural. E o experienta care m-a adus in niste ipostaze din care am prins experienta, am invatat si invat constant. Desi are 10 zile, candva in octombrie, la acest festival incepem munca pentru editia urmatoare inca de la 1 noiembrie. Sigur, turatia motoarelor e mai mica, dar acela e momentul in care incepem sa vizionam filme, sa dam telefoane, sa pregatim terenul.”

“Arta naste sentimente foarte personale.”

Pe masura ce povesteste despre festival, se anima tot mai tare. Suntem intrerupti de telefoane care suna, insa toate aceste intreruperi nu il fac sa uite unde am ramas cu povestile. Ma uimeste capacitatea lui de concentrare, parca tot mai puternica, direct proportionala cu oboseala pe care n-o baga in seama, desi o simte. Cat de tare e implicat in alegerea filmelor prezente la Comedy?

“Impreuna cu Myriam (Alexowitz, selectionera festivalului), suntem foarte atenti la diferentele culturale atunci cand alegem un film. Incercam sa ne dam seama ce i-ar placea publicului roman sa vada, dar, totodata, vrem sa aducem filme de la care spectatorul sa plece cu mai mult decat gandul ca a vazut o comedie la care a ras. Comedia e un gen dificil de importat si noi vrem sa facem o selectie cat mai rotunda, pentru a explora cat mai multe directii si nunate. Vrem ca oamenii sa stie ca exista si comedia-drama, comedia cu umor negru sau morbid, comedia care te face sa te gandesti serios la lucrurile din viata ta.

Un film, mai ales unul de comedie, e o experienta pur subiectiva, iar asta e una dintre primele reguli dupa care ne ghidam in selectarea filmelor. Arta naste sentimente foarte personale.”

The A-Team

Echipa pe care a strans-o in jurul lui timp de 3 ani, gradul de implicare, felul in care toata lumea lupta pentru binele festivalului pare o utopie in Romania de azi. Voluntari, colaboratori, invitati, pare ca toata lumea are un singur scop: sa tina pe umeri un eveniment cultural care creste tot mai mult de la an la an. Iar pastrarea unui nucleu, atunci cand e vorba de a munci cu oameni, e un lucru dificil de facut, mai ales cand experienta de manager nu e atat de mare. Totusi, Horatiu pare a fi omul care s-a nascut cu aceasta abilitate, de a strange oameni in jurul lui, oameni care sa gandeasca la fel ca el, sa fie manati de aceleasi idealuri si care sa-si doreasca acelasi lucru: un produs de calitate.

“Am dezvoltat o legatura profesionala si personala cu echipa mea, ne cunoastem pana la un anumit nivel. Nu foarte intim, ca nu putem fi prieteni, dar am incercat sa ma mulez pe personalitatea fiecaruia si nu sa le cer lor sa se muleze pe personalitatea mea. Scopul nostru e comun: sa avem rezultate cat mai bune printr-o relatie armonioasa. Am construit diverse departamente cunoscandu-i pe ei foarte bine si i-am adunat in functie de felul lor de a fi si de aptitudini. N-am incurajat (si n-o sa incurajez vreodata) competitia interna. Ei trebuie sa se completeze.

Suntem o familie functionala, oricat de cliseistic ar suna asta. Avem in echipa oameni care locuiesc in alte tari si care isi iau concediu in functie de data la care programam festivalul. Vin sa lucreze aici pentru ca exista un proiect foarte bun si un colectiv din care vor sa faca parte, nu au alt motiv. Financiar, daca stai sa calculezi, n-are niciun sens sa vina pana aici.

Dedicarea asta ne face pe toti sa fim din ce in ce mai buni. La ultima sedinta dinainte de festival, atunci cand ne-am adunat toti, le-am spus doua lucruri. Primul, ca o sa existe situatii neprevazute si ca atunci va trebui sa ne bazam pe procedurile agreate in comun, pe felul in care ne-am pregatit sa depasim aceste situatii. Al doilea, ca nu am pretentia de la ei sa nu faca nicio greseala, insa e nevoie de implicare, atentie si responsabilitate. Am nevoie de ei sa fie constructivi in a rezolva orice problema se iveste.”

(later edit) La o discutie ulterioara cu Horatiu am inteles ca ei, de fapt, sunt prieteni foarte buni. Sigur ca exista o minima bariera pe care o pastreaza, insa aceasta tine tine mai mult de latura umana decat de statutul lui de director in festival. Iar de prietenia pe care le-o poarta m-am convins atunci cand el a tinut neaparat sa specific aici ca legatura dintre ei e foarte puternica si ca, intr-adevar, sunt foarte apropiati unii de ceilalti.

Management

Managementul cultural nu are foarte multe caramizi la baza, in Romania. Horatiu are background de management economic, lucru care il ajuta si nu prea. Cultura e cu totul altceva. Cu toata lipsa de experienta (a romanilor, in general, la acest capitol), Comedy Cluj creste vizibil, ghidat de un om care gandeste sanatos si temeinic.

“Exista doua concepte, doua directii, daca vrei, pe care noi trebie sa le urmam. Eficacitatea – abilitatea de a livra in parametri optimi si eficienta – modul in care livram pentru a ajunge la rezultatele dorite. E important rezultatul, dar la fel de important e si procesul care ne duce la el. Daca sunt prea multe resurse consumate, cresterea e lenta.”

Din nou suntem intrerupti de telefoane, dar imi place sa privesc cum rezolva probleme. E un fel de eficienta pe care mi-o doresc si eu atunci cand ma aflu in postura de organizator de evenimente: scurt, cuprinzator, fara sa uite sa spuna “te rog” si “multumesc”, amabil, dar ferm. Rade sincer cand ii spun sa continue, ca eu il observ linistita. Criza e rezolvata si eu il intreb de finantari, vreau sa stiu cat i-a fost de greu sa isi convinga partenerii sa i se alature, financiar si nu numai.

“Am convins prin produs. Un produs care creste sanatos, printr-un proces organic pentru ca avem o fundatie solida. Fiecare strat de crestere e bine sedimentat, am facut progrese mari de la an la an, atat prin numarul de spectatori, cat si prin calitatea filmelor aduse. Vom avea evenimente conexe, anul acesta avem chiar o piesa de teatru in tramvai (Un tramvai numit Popescu – TN Radu Stanca Sibiu), evenimente care complementeaza filmul.”

Mi-as mai dori sa lamuresc un subiect, unul care sta pe buzele multora si despre care, totusi, nu se vorbeste atat de mult: presupusa rivalitate cu TIFF.

“Doamne, dar nu suntem rivali! Suntem doua evenimente culturale emblematice pentru Cluj, avem o relatie amicala cu staf-ul TIFF, in general si cu Tudor Giurgiu in mod special. Ba chiar impartim aceiasi oameni in organizare (pe posturi diferite, dar, sunt aceiasi oameni). TIFF are o echipa extrem de performanta, ii admir foarte mult. Ei au un festival eclectic, noi ne concentram pe o anumita parte din industria cinematografica. Anul acesta avem si noi proiectii la Casa Tiff, care e un loc excelent, au facut o treaba foarte buna cu el, cu felul in care l-au gandit si organizat.”

Epilog

M-am despartit de Horatiu dupa o ora si un pic de povesti. Trebuia sa stam o jumatate de ora. E fascinant felul in care trec minutele atunci cand intalnim oameni de la care invatam si am putea invata constant. Sigur ca am povestit si despre altele si, din nou, n-am redat decat o patrime din toata discutia care m-a facut sa imi aduc aminte de unele carti pe care le citisem in liceu si pe care o sa le recitesc cu drag. Iar deschiderea si transparena lui in a vorbi despre ceea ce face sa functioneze acest festival, mi se pare un act de curaj, insa e acel curaj al omului care e foarte sigur pe ceea ce cunoaste si pe faptul ca nu poate fi copiat sau imitat.

Iar lucrurile pe care el le face sunt exact acele lucruri pe care ma bucur sa le intalnesc la un om si care imi intaresc convingerea ca, intr-adevar, oamenii implicati in a face o Romanie mai buna exista printre noi.

Tweet